Mamele lor au făcut avorturi pentru a avansa în carieră, iar acum ele sunt chinuite de frații lipsă
Imaginați-vă următorul scenariu: o femeie care a absolvit facultatea ca șef de promoție se află în dificultate când vine vorba de a urca pe scara corporatistă. Se simte stânjenită la serviciu, nu reușește să delege atribuții când ar trebui, se simte ca și cum povara întregii companii apasă pe umerii ei încordați.
Sursa problemei s-ar putea afla în familia din care provine – mai exact, în copiii care lipsesc.
Această revelație este comună nu doar avocaților pro-viață, ci și consilierilor de viață, al căror scop este să ajute femei și bărbați să își atingă potențialul maxim. În ediția de toamnă a revistei Porter, un consilier de viață subliniază că o femeie moștenește emoțiile familiei sale – iar acestea pot fi influențate de pierderi cauzate de avorturi, sarcini nereușite și darea copiilor spre adoptie.
Articolul sugerează că toată vorbirea cu sine importantă – lucrurile pe care o femeie și le spune ei înșiși – poate fi influențată de lipsa copiilor în familia de origine. Din fericire, odată ce femeile realizează acest lucru ele pot să facă față pierderii și să înceteze să-și frâneze activitatea profesională.
Iar acum, părerea mea personală:
Industria avorturilor vrea ca noi să credem că avortul nu are niciun efect negativ asupra unei mame și asupra eventualilor copii pe care aceasta i-ar avea mai târziu. Ba chiar susținătorii avorturilor merg până într-acolo încât să înfățișeze avortul ca un lucru pozitiv în viața unei femei.
Dar sindromul copilului lipsă este doar un exemplu din mulțimea de probleme pe care avortul le poate cauza. Deși este adevărat că pierderea unei sarcini și oferirea copiilor spre adopție ar putea avea un efect similar, avortul voit este un eveniment considerabil diferit. O sarcină pierdută este o tragedie neprevăzută, o adopție poate fi privită ca o decizie de a încredința atribuțiile părintești altcuiva. (De asemenea, dacă viața unei femei este în pericol și copilul moare în timp ce doctorul încearcă să salveze atât mama cât și copilul, nu a fost luată nicio „decizie”).
Oricât ar incerca să înfățișeze avortul ca pe o procedură de rutină, dovezile sugerează că susținătorii avorturilor sunt teribil de nechibzuiți. De asemenea, avortul nu este niciodată un eveniment singular. Pentru că efectele sale pot crea un cutremur la rădăcina arborelui genealogic, despicând unele ramuri și îndoindu-le pe altele până în punctul în care se rup.
Cât de trist este că o femeie în floarea vârstei și aflată la marginea unei cariere strălucite se poate găsi imobilizată de durerea lipsei unui frate sau a unei surori – surorile sau frații care ar fi completat familia. Sora care ar fi putut să fie confidenta ei – sau fratele care ar fi putut oferi sfaturi demne de încredere. Ea se străduiește în cursul vieții să potolească o sete care nu poate fi stinsă… încercând să întregească cercul rupt al familiei.
Negarea problemei lasă cultura noastră prizonieră. Doar prin recunoașterea daunelor colaterale cauzate de avort putem începe să ne vindecăm.
Traducere: Diana-Elena Gratie
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
