de , LiveAction
Gândul de a te păstra m-a îngrozit. Nu mă simțeam pregătită. Aveam doar 18 ani. Felul în care ai fost conceput nu a fost plăcut. Și totuși, acesta era momentul în care știam că viața mea avea să se schimbe pentru totdeauna.
Gândurile care îmi treceau prin minte erau alimentate de frică și egoism. Nu voiam ca viața mea să se schimbe. Nu acesta era planul meu. Simțeam că ceea ce mi se întâmplă nu era cinstit. Am căzut în genunchi și acolo Dumnezeu m-a rupt de egoismul ce mă cuprinsese. Mi-a îndepărtat teama. Am înțeles că aici nu mai era vorba despre mine, ci era vorba despre tine. Știam că trebuia să renunț la ceea ce voiam eu, pentru a-ți acorda ție o șansă la viață.
În timp ce încercam să găsesc soluții, știam, în adâncul sufletului meu, că tu ești la fel de viu ca și mine.
Te consideram copilul meu iubit. O inimioară ce bătea. O adevărată inimioară. Erai parte din mine și te iubeam. Meritai aceeași șansă la viață care mi-a fost acordată și mie. Meritai să fii iubit.
Lepădarea ta nu mi-ar fi ușurat amintirile a ceea ce mi s-a întâmplat. Și nici nu le-ar fi făcut mai puțin dureroase. Nicidecum, ci aș fi trăit cu acest regret pentru tot restul vieții. Nu conta cum ai fost conceput ci conta faptul că erai copilul meu. O micuță ființă căreia Dumnezeu i-a insuflat viață. Dacă te-aș fi ucis, acest lucru nu ar fi schimbat nimic, nu ar fi șters ceea ce mi s-a întâmplat.
Câteva luni mai târziu, am suferit un avort spontan. Te-am pierdut. Și am cedat. Pierdusem și acel lucru pe care nu credeam că-l doresc.
Chiar dacă eram profund îndurerată de pierderea ta, am înțeles un lucru. Eram recunoscătoare că nu a trebuit să iau eu această decizie. Am ales să te iubesc chiar dacă a fost greu. Dumnezeu ți-a dat viață și El a decis să te ducă într-un loc mai bun, iar eu am respectat acest lucru.
Dragi prieteni, tot ceea ce este viu aparține Domnului. Nu ne aparține nouă, indiferent de circumstanțe. Mulți mi-au spus că date fiind circumstanțele, aveam dreptul de a alege. Însă, pur și simplu, acest drept nu este al meu.
“Corpul meu, decizia mea” nu sunt mai importante decât acel copilaș, pe care am fost binecuvântată să îl port în pântece câteva luni, înainte de avortul spontan. Nu era alegerea mea dacă acea inimioară avea să bată în continuare sau nu.
Îi privesc pe cei doi copii pe care Dumnezeu ni i-a dat, spre a-i creste și iubi. Aș face orice pentru ei. Pentru siguranța lor, nimic nu mi-ar sta în cale. Mi-aș da viața pentru ei într-o clipită. Nu i-aș răni niciodată.
Așa cum, cu mulți ani în urmă, nu l-am putut răni nici pe primul meu copil.
Traducere: Simona Leafu
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
