de Lynn Vincent, 18 octombrie 2003, WNG.org
Furnizorii de servicii de avort se străduiesc să nu le spună femeilor despre legătura probabilă dintre avort și cancerul de sân, care a fost constatată de multe studii, din 1957 încoace. Iată câteva detalii despre bătălia din jurul acestei teme care a avut loc în SUA în deceniul trecut.
În februarie 2002, Charnette Messe a găsit ceea ce multe femei caută, cu toate că speră să nu găsească niciodată: un nodul sub braț. Mamă de preșcolar, Messe și-a consultat medicul. Cum avea doar treizeci de ani și niciun antecedent de cancer la sân în familie, doctorul a spus că nu era nevoie de mamografie.
Charnette nu a fost de acord. În trecut folosise Depo-Provera, un anticoncepțional care sporește riscul de cancer la sân. De asemenea, la 20 de ani avusese și un avort.
„Știam de legătura dintre avort și cancer la sân. Am cerut o mamografie”, spune ea.
În timpul testului, efectuat peste o lună, a realizat că ceva nu era în regulă: „Glumeam cu doamna tehnician, dar în clipa următoare ea a încetat să mai zâmbească”.
După efectuarea testului, un nou doctor le-a dat știrea soților Messe: Dna Messe avea cancer de sân. Ea își amintește cum s-a desfășurat conversația: „I-am spus doctorului: «Am o fetiță de trei ani acasă. Voi apuca să o văd crescând?» El s-a uitat la mine și a spus: «Cred că nu»“.
Anual, peste 230.000 de americance sunt diagnosticate cu cancer la sân. Pe lângă cancerul de piele, acesta este tipul cel mai frecvent de cancer la femeile din SUA (o situație similară înregistrându-se și în România).
Factorii de risc pentru cancerul la sân sunt fumatul, factorul genetic, nașterea de copii la o vârstă târzie și supraexpunerea la estrogen. Dna Messe este de părere că supraexpunerea la estrogen, atât de la injecțiile contraceptive Depo-Provera cât și în urma avortului, este cauza cancerului său.
Zeci de studii în domeniul cercetării medicale i-ar putea da dreptate. Dar organizațiile de luptă împotriva cancerului, inclusiv National Cancer Institute (NCI) – agenție guvernamentală – și American Cancer Society – cea mai mare organizație non-guvernamentală de resort, spun că nu există nicio legătură între avort și cancer. NCI, o ramură a Institutelor Naționale de Sănătate (agenție de cercetare ce ține de Departamentul pentru Sănătate al SUA), afirmă categoric pe website-ul său: „Avortul indus nu este asociat cu o creștere a riscului de cancer la sân”.
Această afirmație este ultima lovitură în ceea ce cercetătorul Joel Brind numește o „bătălie de proporții” care se dă asupra dreptului femeii de a beneficia de informație medicală de acuratețe în legătură cu riscurile avortului. Interesul industriei avorturilor este să țină anumite informații secrete. NCI a postat afirmația în urma unui „workshop de consens” pe tema legăturii dintre avort și cancerul de sân. Însă „consensul” cu privire la acest subiect pare să încline în cealaltă direcție.
Cercetătorii au găsit pentru prima dată legătura dintre avort și cancerul de sân în anul 1957. Explicația medicală a legăturii se centrează pe întreruperea fluxului de hormoni către celulele mamare după un avort. În timpul sarcinii, o cantitate mare de estrogen – hormon care poate induce cancer – începe să diferențieze celulele mamare și să le pregătească pentru lactație. În timpul celui de al doilea și de al treilea trimestru de sarcină, diferențierea devine permanentă. Adepții legăturii dintre avort și cancerul la sân spun că avortul întrerupe acest proces de maturizare a sânului, lăsând nenumărate celule într-o stare intermediară în care sunt mai susceptibile de a se transforma în celule canceroase.
Studiul din 1957 a descoperit că femeile care au suferit avorturi induse și-au dublat riscul de cancer la sân. De atunci încoace, 29 din 38 de studii epidemiologice, inclusiv 13 din 15 studii americane care au care au investigat o legătură independentă între avort și cancerul de sân, au raportat o rată mare a riscului – de la mic la foarte ridicat (în cazul femeilor care aveau antecedente în familie și avortaseră o primă sarcină înainte de vârsta de 18 ani).
Se știe că o primă sarcină dusă la termen scade riscul unei femei de cancer la sân și că orice naștere prematură înainte de 32 de săptămâni dublează riscul de cancer la sân. Dar mulți cercetători refuză să recunoască acest mecanism biologic care ar putea stabili legătura dintre avort și cancerul de sân.
Aceasta a devenit extrem de clar în 1996, când Joel Brind, un profesor de biochimie la City University din New York, a realizat un studiu comparativ de referință, trecând în revistă întreaga literatură de specialitate care trata legătura dintre avort și cancerul de sân. Concluzia sa a fost că, per ansamblu, studiile anterioare arată că femeile care nu au dus la termen prima sarcină, făcând avort(uri) indus(e), și-au sporit riscul de cancer la sân cu 50%. Femeile care au făcut avort după ce au dus la termen prima sarcină și-au sporit riscul cu 30%.
Studiul lui Brind a declanșat un război politic. Într-o tabără erau clinicieni, supraviețuitoare ale cancerului și grupări care militau pentru viață, preocupați să răspândească știrea despre ceea ce unii ar putea numi singurul risc de cancer evitabil. În cealaltă tabără erau grupări pro-avort și prietenii lor din media, precum și organizații de luptă împotriva cancerului agreate de sistem, care se pronunțau pentru libera alegere a femeilor în privința avortului (pro-choice).
Sănătatea femeilor a fost prinsă în acest schimb de focuri între tabere opuse. Cea mai bună ilustrare a acestui fapt a fost „workshopul de consens” organizat de Institutul Național al Cancerului (NCI) din SUA în februarie 2003. Evenimentul a avut loc după un tărăboi între NCI, promotorii legăturii dintre avort și cancer, Tommy Thompson, Secretar pentru Sănătate (echivalentul unui ministru de resort), și un grup de legislatori pro-avort conduși de republicanul Henry Waxman, reprezentantul Californiei. Controversa gravita în jurul unei afirmații publicate pe website-ul NCI în martie 2002:
„Dovezile științifice de până acum sugerează că femeile care au suferit avorturi induse sau spontane prezintă același risc de cancer la sân ca și celelalte femei”. NCI și alții afirmă că studiile care evidențiază legătura dintre avort și cancerul la sân suferă de „prejudecata amintirii”: femeile ce suferă de cancer, căutând o cauză pentru boala lor, au o tendință mai mare să recunoască faptul că au făcut avorturi.
Dar Joel Brind și alți cinci doctori în medicină, printre care și foștii congresmeni Tom Coburn și Dave Weldon, au acuzat NCI de înșelarea publicului și i-au trimis dovezi secretarului de sănătate Thompson din numeroasele studii care arată o legătură între avort și cancerul de sân. După ce Thompson a cerut NCI să renunțe la afirmația incriminată, grupul condus de republicanul Waxman a venit cu un raport intitulat „Politica și Știința în cadrul Administrației Bush” în care administrația era acuzată că a pervertit știința în scopuri pur politice.
Acesta a fost contextul în care directorul NCI, Andrew von Eschenbach, a convocat workshop-ul despre legătura dintre avort și cancer mamar, spunându-le reporterilor că știința, nu politica l-a determinat să facă aceasta:
„Nu voi permite ca integritatea noastră științifică să fie compromisă”, a declarat el. Dar Brind a susținut ulterior că ceea ce a fost anunțat drept o adunare de oameni de știință care să pună în balanță dovezile a sfârșit ca un proces înscenat. „Revizuirea cuprinzătoare” promisă asupra literaturii de specialitate referitoare la legătura dintre avort și cancerul de sân (abortion-breast cancer / „ABC link”) nu a mai avut loc. Mulți dintre experții invitați erau dependenți de burse de la NCI sau alte agenții federale. Expertul invitat să facă prezentarea legăturii dintre avort și cancerul de sân nu publicase niciodată vreo cercetare în domeniu. Și un cercetător care pretindea că are noi dovezi care confirmau că nu exista nicio astfel de legătură a refuzat să-și lase studiul să fie cercetat în amănunt. Titlurile ziarelor apărute de după workshop-ul NCI păreau desemnate să ucidă din fașă dezbaterea: „Legătura dintre avort și cancerul mamar, catalogată drept neadevărată” (Associated Press), „Studiu neagă legătura dintre avort și riscul de cancer mamar” (The Washington Post), „Nicio legătură între avort și cancer” (New York Newsday).
Între timp, două studii care confirmau tocmai această legătură au fost complet ignorate de media. Primul a apărut, în mod ironic, tocmai într-un număr din 2001 al Jurnalului Institutului Național de Cancer. Acesta urmărea creșterea incidenței cancerului mamar în rândul femeilor americane începând din 1973 – anul în care Curtea Supremă a declarat avortul ca drept constituțional. Cercetătorii au tras concluzia că, între 1973 și 1998, incidența cancerului de sân la femeile din SUA a crescut cu peste 40%.
Celălalt studiu, din ianuarie 2003 , legat de Obstetrică și Ginecologie, a concluzionat că cercetările existente confirmă legătura dintre avort și cancerul mamar, recomandându-le clinicienilor „obligația de a le informa pe gravide că decizia de a-și avorta prima sarcină ar putea să le dubleze riscul de cancer mamar, deoarece se pierde efectul protector al primei sarcini duse la termen în tinerețe. În plus, credem că femeile ar trebui să fie conștiente de studiile care sprijină ideea de avort indus ca factor de risc pentru cancerul mamar”. Autorii studiului au mai subliniat că a nu le informa pe femei despre influența avortului asupra riscului de cancer la sân le afecta acestora autonomia și capacitatea de a lua o decizie informată cu privire la viața lor reproductivă.
Legislatorii din unele state americane au luat măsuri pentru a proteja această autonomie. În Louisiana, Kensas, și Minnesota, legi cu puteri variate le impun celor care practică avortul să facă cunoscută legătura dintre avort și cancerul la sân femeilor care iau în calcul avortul. Legislatorii din Massachusetts aveau un proiect similar. În Texas, legea „consimțământului informat” cere ca femeilor care vor să facă avort să li se furnizeze o varietate de informații despre dezvoltarea fătului, alternativele la avort și riscurile pe care procedura le implică, inclusiv riscul de cancer de sân. Un grup de medici militanți pentru viață pregătește literatura de specialitate pe care trebuie să le-o prezinte femeilor furnizorii de servicii de avort.
Charnette Messe, acum mamă a doi copii, și-a făcut o misiune din a furniza astfel de informații atât femeilor, cât și medicilor. Aflată acum în convalescență după chimioterapie intensivă și radiații, ea le vorbește supraviețuitorilor de cancer la nivel național, clinicienilor și cercetătorilor despre realitatea și latura politică a cancerului de sân: „Nu strig în gura mare că toate femeile cu cancer la sân au avortat. Dar trebuie să atragem atenția asupra tuturor factorilor de risc și să nu implicăm politica în asta. Nu există loc pentru politică atunci când femeile mor și li se extirpă sânii, iar copiii își pierd mamele”.
Traducere de Flavia-Maria Hemcinschi
Foto: www.freedigitalphotos.net
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
