La primul test de sarcină, Bethany Hamilton a avut aceeași teamă ca atunci când și-a pierdut brațul / Marșul pentru Viață 2025 de la Washington

Bethany Hamilton din Hawaii, SUA, mama a patru copii și speaker motivațional, a vorbit la Marșul pentru Viață de la Washington, DC, despre teama de a naște și crește copii și nevoia de a le oferi sprijin femeilor însărcinate care se confruntă cu aceasta:
Ne aflăm aici pentru a sărbători viața, frumusețea dată de Dumnezeu a copiilor, a vieții și a generației următoare. Viața mea a avut multe întorsături pe care nu le-aș fi putut prevedea sau planifica. Cred că tuturor ni se întâmplă la un moment dat.
La numai 13 ani, când mi-am pierdut brațul, m-am gândit că nu pot face surf cu un singur braț. Viața mea era întoarsă pe dos, confuză, simțeam că totul era haotic, nu știam ce-mi rezervă viitorul. Aveam nevoie de speranță. Cineva a venit alături de mine și mi-a dat speranța că pot face surf cu un singur braț. Mi-au dat un strop de inspirație că pot să o fac.
Asta mi-a dat curajul și îndrăzneala să fac ceea ce nu văzusem pe nimeni altcineva făcând: surf cu un singur braț. A aprins în mine dorința de a încerca, de a încerca ceva ce nu mai văzusem pe nimeni făcând.
Permiteți-mi să vă împărtășesc ceva profund personal. Îmi amintesc momentul în care am făcut primul meu test de sarcină. Am avut o teamă asemănătoare, nu credeam că voi putea face aceasta. Nu știu de unde mi-a venit ideea. Am crescut într-o familie minunată, o familie creștină. Eram căsătorită cu un bărbat minunat și, dintr-o dată, am respins acest dar, această frumusețe dată de Dumnezeu, care nu era decât o binecuvântare.
Ce m-a făcut să cred că nu sunt pregătită? Eram la apogeul carierei. Atât de des ne punem cariera înaintea copiilor, familiei, celor dragi. Dar totuși, la fel ca femeia care se lupta să își păstreze copilul, și eu am avut lupte similare. Și mă simt umilită acum, privind în urmă. Dar societatea și cultura sunt atât de puternice, pline cu atât de multe minciuni, pe care le auzim cu toții.
Cred că, deși toată lumea de aici este pro-viață, unii dintre voi s-ar putea să se lupte cu asta la un moment dat. Niciunul dintre noi nu este mai presus de asta. Acești oameni nu sunt răi în mod inerent, ei sunt doar hrăniți cu minciuni și, cu cât aud mai mult aceste minciuni, cu atât mai mult le cred.
Închipuiți-vă că am avut tot sprijinul din lume pentru a da viață acestui copil, dar imaginați-vă femeia care nu are tot sprijinul din lume. Se luptă pentru speranța că va putea face aceasta. Este hrănită cu aceste minciuni că nu poate și că acea viață nu are nicio valoare. Este speriată, este singură, este copleșită, simte că viața ei este întoarsă pe dos. I se spune că moartea este mai bună decât viața. Dar cine suntem noi să alegem moartea în numele altcuiva?
Iată ce am descoperit și sper că voi, cei prezenți astăzi aici, puteți ajuta la răspândirea acestui mesaj de speranță către toate tinerele care au nevoie să audă asta. Și poate chiar mai important, să creșteți o generație de bărbați tineri care pot veni alături de acea femeie și să facă ceea ce trebuie pentru a o servi în modul în care are nevoie. Avem nevoie de bărbați puternici, haideți băieți, să vă auzim!
Acum, fiind mamă a patru copii, ei sunt cea mai mare bucurie a mea, cea mai frumoasă binecuvântare. Ei sunt punctul culminant al fiecărei zile.
Da, există provocări și da, este dificil uneori, dar frumusețea depășește cu siguranță provocările și aștept cu nerăbdare fiecare zi în care îmi slujesc copiii frumoși și îmi împart viața cu ei. Copiii sunt o adevărată bogăție și sunt cu adevărat cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu o are de oferit, pe lângă harul Său.
Așa că astăzi, în timp ce ne adunăm în jurul unei cauze la care ne-a chemat Dumnezeu, să protejăm viața și să ne iubim aproapele, să venim alături de acel tânăr și acea tânără care se gândesc să aleagă moartea, să fim acea persoană care să le aducă speranță. Știți, când mi-am pierdut brațul, cineva a venit alături de mine și mi-a dat speranță.
Mi-au amintit de dragostea lui Dumnezeu și că poate viața mea are mai mult de oferit și cine știe ce este posibil? Așa că aceste femei au nevoie de speranță. Au nevoie de încurajare. Au nevoie de lumină în viața lor, iar noi, ca societate, trebuie să combatem minciunile care le sunt prezentate în fiecare zi. Să fim puternici pe rețelele de socializare, pentru că adevărul este că acolo toată lumea se hrănește cu aceste minciuni.
Așadar, hai să le reamintim tuturor femeilor care simt că nu sunt pregătite pentru aceasta, să fie dispuse să încerce, să se pună în valoare, să facă ceea ce pare imposibil!
„Iată, fiii sunt moștenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Precum sunt săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt copiii părinților tineri. Fericit este omul care-și va umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă.” (Psalmi 126, 3-5)
Așadar, în timp ce mergem la Marșul pentru Viață – cel mai mare dar dintre toate, să trimitem un mesaj de speranță și iubire mamelor și viitoarelor mame, precum și taților, pentru ca și ei să-și poată spune: „Nu am nevoie de ușor, am nevoie doar de posibil”.