„Iubirea bărbatului și a femeii nu e o instituție care poate fi abolită sau un contract care poate fi suspendat. E ceva mai vechi și va supraviețui când toate acestea vor fi dispărut”
de Cătălin Sturza, Facebook
Dar iubirea bărbatului și a femeii nu este o instituție care poate să fie abolită, sau un contract care poate să fie suspendat. Este ceva mai vechi decât toate instituțiile și contractele, și ceva care fără nici o îndoială va supraviețui când toate acestea vor fi dispărut. Toate celelalte forme de revoltă sunt reale, deoarece în acele cazuri rămâne o posibilitate ca lucrurile să fie distruse, sau cel puțin divizate… Nu există nici o îndoială cu privire la scopul Naturii când a creat o astfel de atracție. Ar fi mai inteligent să vorbim despre scopul lui Dumnezeu; deoarece Natura nu poate avea nici un scop dacă Dumnezeu nu se află în spatele ei. Să vorbești despre scopul Naturii înseamnă să faci o încercare vagă de a evita să vorbești în termeni antropomorfi, sfârșind prin a vorbi în termeni feminiști. Înseamnă să crezi într-o zeiță pentru că ești prea sceptic ca să crezi într-un zeu. Dar aceasta este o controversă care poate fi discutată în mod separat, dacă ne mulțumim să spunem că valoarea vitală pe care o descoperim, în cele din urmă, în această atracție este, desigur, chiar perpetuarea și înnoirea speciei. Copilul este o explicație a tatălui și a mamei, iar faptul că este un copil uman reprezintă explicația vechilor legături omenești care îi unesc pe tată și pe mamă.
Acest triunghi de truisme, al tatălui, al mamei, și al copilului, nu poate să fie distrus; poate doar să distrugă acele civilizații care îl desconsideră. Cei mai mulți reformatori moderni nu sunt altceva decât sceptici fără de fund, și nu au nici o bază pe care să reconstruiască; și este un lucru bun ca acești reformatori să își dea seama că este ceva ce nu pot reforma. Poți să-i dobori pe cei puternici din scaunele lor; poți să răstorni lumea cu susu-n jos, și sunt multe de spus despre perspectiva că ea ar putea să fie, apoi, cu partea care trebuie în sus. Dar nu poți să creezi o lume în care copilul o poartă în brațe pe mamă. Nu poți să creezi o lume în care mama nu are nici o autoritate asupra copilului.
~G.K. Chesterton, un extras din The Superstition of Divorce.
Salut prin acest citat susținerea pe care a arătat-o, în acest weeekend, Papa Francisc pentru familia naturală – familia construită pe o instituție mai veche decât toate instituțiile și contractele; care va supraviețui tuturor instituțiilor și contractelor; și a cărei desconsiderare va duce la distrugerea acelor civilizații care vor ignora „acest triunghi de truisme”. Într-o lume în care nu este deloc greu să fii „mai catolic decât Papa”; dar în care Papa se arată, în sfârșit, măcar pe jumătate la fel de catolic ca G.K. Chesterton.