Egalitate, echitate și sprijin – din prima secundă și întreaga viață / Revista „Pentru Viață” nr. 11, 2022

Egalitate – echitate – sprijin: 3 cuvinte cu greutate, care definesc anul acesta tema Marșului pentru Viață și a Lunii pentru Viață.

În zilele noastre, se pledează insistent pentru egalitatea, se pledează pentru libertate, se pledează pentru drepturile omului, însă, din păcate, dreptul la viață al copiilor nenăscuți și nevoile femeilor care trec prin- tr-o criză de sarcină nu sunt luate în considerare. Poate este greu să conștientizăm sau să empatizăm cu o astfel de situație, însă, ascultând mărturiile unor femei care cunosc trauma avortului, nu ai cum să nu realizezi gravitatea acestei probleme reale.

Atât activitățile din Luna pentru Viață, cât și Marșul de anul acesta arată concret faptul că mișcarea pro-viață apără drepturile femeilor, ale copiilor și ale familiilor care se află în dificultate; vine în sprijinul persoanelor vulnerabile și întărește unitatea inimilor care susțin darul vieții.

Dacă părinții noștri nu s-ar fi născut, noi nu am fi existat, iar dacă noi nu existam, lumea nu ar mai fi fost aceeași.

Ne place să credem în minuni, însă când minunea se întrupează, când o inimă începe să bată, în locul încurajărilor, al dragostei și al bucuriei de a aduce pe lume un suflet, unele mame sunt copleșite de frica de a fi abandonate, de teama de a-și pierde locul de muncă sau sunt supuse unor amenințări și unor bătăi.

Când au de-a face cu o sarcină neașteptată, femeile, în general, sunt expuse unor presiuni cărora cu greu le fac față. Iar aceste presiuni vin mai ales din partea celor mai apropiate persoane (membrii familiei, partenerul, prietenii), dar și a angajatorilor. În asemenea situații, sprijinul și dragostea sunt foarte importante.

Există numeroase situații în care femeile însărcinate au fost îndemnate chiar de medici să recurgă la avort. Mama mea, care a născut șapte copii, a avut experiența nefericită de a trece printr-un avort spontan la doar câteva săptămâni de le concepția bebelușului. Suferința a fost mare, dar, în ciuda acestui lucru, medicul, aflându-se singur cu ea în cabinet, i-a spus, cu un zâmbet pe față, cât era de bucuros pentru faptul că sarcina nu a putut continua, pentru că oricum mama mai avea copii acasă, iar un copil în plus ar fi fost o „povară”.

O altă întâmplare dureroasă prin care a trecut mama mea s-a petrecut la nașterea unuia dintre frați. Atunci, medicul care o supraveghea îi cerea socoteală – pe un ton nervos și jignind-o – pentru faptul că mai făcuse un copil.

Cu siguranță că o asemenea atitudine nu poate să provoace decât deznădejde și nesiguranță în sufletul mamei, de aceea un sprijin concret este vital.

Din proprie experiență, cred că cele mai frumoase momente sunt acelea în care casa este însuflețită de copii. Fără cei șase frați ai mei, viața mea cu siguranță nu ar mai fi fost trăită la fel de frumos. Momentele grele care apar, fără îndoială, pe parcursul existenței noastre pot fi mai ușor depășite, atunci când le încredințăm celor dragi, știind că ei ne vor fi alături. În același timp, bucuriile sunt mai intense dacă le împărtășim cu ei.

Mamele au nevoie de sprijinul bărbaților, au nevoie să se simtă protejate, înțelese, în niciun caz judecate. Prin implicarea tuturor, putem diminua frecvența unor momente în care o tânără mamă este umilită doar pentru faptul că este mamă, fiindcă firescul este de a da viață, de a da șansa unei inimi să bată întreaga viață care i-a fost dăruită de Dumnezeu.

Într-o lume în care cu toții ne dorim să avem drepturi egale, să fim tratați așa cum credem că ni se cuvine, hai să fim mai atenți la drepturile celor care au șansa de a aduce lumină în suflete, prin nașterea unui prunc. Să ne pese de ceea ce simt ele și să le sprijinim.

Valentina Doliș, Președinte
Asociația Studenți pentru viață