de Cristina Popescu, Facebook
După votul din Irlanda pentru legalizarea avortului.
Avortul legal în limite restrictive (în stadii cât mai recente ale sarcinii, în caz de risc medical major, etc) ar putea fi motivat ca un rău necesar pentru a evita un rău mai mare (spre exemplu, avorturile clandestine).
Însă cred că nu poate fi proclamat ca „drept și libertate individuală” și îngăduirea sa nu trebuie celebrată triumfalist, ci doar tolerată social ca „excepție” sau ca „derogare de la dreptul la viață”; poate că sună neplăcut, dar măcar am privi adevărul în față și am fi un pic mai jenați pentru neajunsurile noastre ca oameni și ca societate, în loc să-l deghizăm în haine strălucitoare și să transformăm o neputință într-o virtute.
Poate că așa s-ar da și mai multă atenție oferirii unor alternative la avort și sprijinirii femeilor în situație de criză indusă de sarcină.
Cinste societăților care nu acceptă avortul. Problema e că, acolo unde e acceptat, trebuie găsite alte căi de a-l stopa/reduce, pentru că simpla interdicție s-ar putea să genereze alte probleme. Însă se poate începe prin încurajarea/sprijinirea/oferirea unor alternative femeilor însărcinate care stau în dubiu. Discursul de tip autoritar („se interzice”) s-ar putea să nu dea roade până nu generăm o conștiință generală în societate că avortul e rău.
De ce a reclamat societatea românească legalizarea avortului știm: lipsa mijloacelor de contracepție, sărăcia și dificultățile de creștere a unor copii nedoriți, orfelinatele pline și oribile, avorturile clandestine ce omorau și mamă și copil.
Totuși, ce fenomene nefericite, ce probleme, ce nevoi, ce neajunsuri au mânat Irlanda spre acceptarea avortului? Aveau și ei orfelinate ale groazei? Erau avorturile clandestine o provocare serioasă pentru societatea irlandeză? Sărăcie și lipsă de acces la mijloace contraceptive? Știe cineva dintre cei care au urmărit dezbaterea?
Sau e doar o nouă manifestare a iluziei omului că poate evita și controla absolut consecințele actelor sale și obsesia gratuității într-o cultură nihilistă a lui „aici și acum”?
Și totuși, nu posibilitatea unui avort legal în anumite condiții e adevărata problemă; problema ar fi doar utilizarea efectivă a acestei posibilități atunci când nu ar exista circumstanțe atenuante și vreo justificare serioasă. Marea provocare a celor cu opțiuni pro-life nu este impunerea pe cale legală a interdicției generalizate a avortului, ci lăsarea acestuia fără obiect: convingerea și sprijinirea femeilor interesate și a celor apropiați lor ca în mod voluntar să nu recurgă această opțiune.
…în ce mă privește sunt pro-life și nu consider avortul un drept și nici nu-l apăr. Însă… mie nu mi se pare o alternativă grozavă să pierdem tragic cu dreptatea în mână și apoi să ne lamentăm. Dimpotrivă, eu vreau să câștigăm acest război cu cultura morții.
Dar condițiile în care se duce lupta s-au schimbat și poate că nu ar fi rău să învățăm de la adversarii noștri cum se câștigă o victorie pe stilul țestoasei, pas cu pas, în locul proclamărilor maximaliste inoportune. Nu e suficient să fim nevinovați ca porumbeii dacă nu suntem și „înțelepți ca șerpii”, if you know what I mean.
Citește mai multe opinii de Cristina Popescu
Citește și Referendumul din Irlanda: Când mințile și sufletele oamenilor se împietresc, nici știința, nici rațiunea, nici chiar Constituția nu mai pot apăra copiii
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
