Pe 25 ianuarie 2015, la Paris, a avut loc Marșul pentru viață.
Deși marșul este în mod tradițional dedicat dreptului la viață al copilului nenăscut, tema marșului francez de anul acesta a fost eutanasia, deoarece, cu numai câteva zile înainte, se discutase în parlamentul francez legea referitoare la „dreptul de a muri cu demnitate”, sau „de a beneficia de o sedare profundă și continuă”, după cum se exprimă autorii proiectului de lege.
Vă prezentăm mai jos discursul președintei marșului, Ceciliei Edel:
Dragi prieteni,
40 de ani… Acum 40 de ani… se promulga o lege, o lege care avea să conducă societatea noastră spre o bulversare etică fără precedent.
Acum 40 de ani intra în legile noastre nici mai mult nici mai puțin decât PERMISIUNEA DE A UCIDE.
Legea din 17 ianuarie 1975, numita lege Veil, instituia efectiv permisiunea de a elimina fără impunitate pe cel mai fragil, pe cel mai inocent dintre noi toți: copilul pe cale să se nască.
Acea lege Veil care a făcut, să ne amintim, 9 milioane de mici victime, fără să ținem la socoteală grozavele suferințe și violentări provocate femeilor care au avortat, acea lege este cutia Pandorei care a dus la toate devierile pe care le cunoaștem, printre care și cea a eutanasiei, amenințând Franța zilelor noastre.
Ieri, cu legea avortului, a fost instituită permisiunea de a ucide sub aparența unei false libertăți a femeii.
Mâine, cu eutanasia, va fi permisă uciderea sub aparența unei false mile.
Cunosc și cunoașteți acte de caritate, de dragoste, care implică sacrificarea propriei vieți pentru o ființă sau o cauză care ne depășește; nu cunosc însă niciun fel de caritate care să se folosească de sacrificarea altuia în numele unor motive obscure.
Dragi prieteni, de 40 de ani încoace, bărbați și femei au refuzat aceste devieri, au refuzat legile care ucid, aceste legi care dau de înțeles că există vieți care nu merită trăite. Doresc, de asemenea, să aduc astăzi un omagiu tuturor celor are au luptat și luptă încă fără încetare pentru a fi glasul celor fără de glas. Ei au ținut aprinsă flacăra rezistenței pro-viață, și, fără ei, nici eu, nici voi nu ați fi aici…
Acum 10 ani se năștea Marșul pentru Viață mulțumită acestor precursori; el este rodul unei statornicii neclintite, al unei încredințări permanent reînnoite Providenței, al perseverenței în lupta contra avortului și al unei încrederi absolute care cheamă la Speranță. Acest Marș pentru Viață este simbolul constanței și al adevăratei rezistențe.
Dragi prieteni, tocmai am străbătut străzile Parisului timp de o oră jumătate pentru a mărturisi o convingere simplă, profundă și universală: viața umană, orice viață umană, fiecare viață umană este sfântă.
A respecta viața ființei umane și demnitatea sa înseamnă să ținem seama de toate etapele vieții, de la concepție până în ultima clipă a vieții pământești. A respecta viața ființei omenești înseamnă să refuzi dreptul la moarte și să-l proclami pe cel al vieții.
În calitate de Președintă a Marșului pentru Viață și în numele tuturor acelora care au organizat marșul, doresc să vă mulțumesc pentru încrederea pe care le-ați acordat-o, răspunzând la apelul lor în număr cât de mare și, uneori, de atât de departe.
Mulțumesc pentru prezența masivă la această întâlnire unică a tuturor apărătorilor Vieții, care refuzați schimbarea civilizației spre care se îndreaptă țara noastră.
Mulțumesc că ați fost glasul celor fără de glas, vocea acelora care nu vor vedea lumina zilei, vocea lui Vincent Lambert, a cărui viață atârnă în aer, la cheremul unei hotărâri judecătorești.
Mulțumesc că ați păstrat flacăra aprinsă de 10 ani, cerând abrogarea legii avortului și înlocuirea ei cu legi în favoarea vieții.
V-ați ridicat astăzi, vă chem să rămâneți în picioare!
Rămâneți în picioare pentru a pune în practică, acolo unde sunteți, prin forța mărturiei personale, angajarea în diverse mișcări și prin refuzul oricărui compromis. Pentru că respectul pentru Viață nu poate suferi nicio excepție în numele unei pseudo-libertăți sau al unei false mile.
Viața este mai presus de lege, dar legea trebuie să servească Viața.
40 de ani… Lupta împotriva culturii morții este lungă și grea, dar, credeți-mă, nu vom renunța, nu vom recunoaște, nu vom trăda și vom câștiga, o vom câștiga!
Sursa: http://enmarchepourlavie.fr/mplv2015-discours-de-cecile-edel/
Traducere: Ana Florea
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
