Canotoarea Magdalena Rusu: Cred că această medalie poate fi comparată cu bucuria nașterii unui copil

Canotoarea Magdalena Rusu (25 de ani), campioană olimpică la Paris, a acordat un interviu video pentru gsp.ro.
Întrebată cu ce ar putea compara bucuria câștigării aurului olimpic, sportiva a spus: „Cred că această medalie poate fi comparată cu bucuria nașterii unui copil al unor părinți cărora nu le-a ajutat Dumnezeu să aibă copii și, probabil, la un moment dat, acest lucru a fost posibil”.
Aflând mai multe despre familia ei, putem înțelege de ce nașterea de copii reprezintă pentru ea o valoare echivalentă cu cea a aurului.
Canotoarea a vorbit despre sprijinul primit de la familie și despre sacrificiul mamei ei, care, deși a născut-o la o vârstă înaintată și se temea că ar putea muri, nu a renunțat la sarcină.
„Eu m-am născut când ea avea 40 de ani și pe timpul acela nu exista așa de multă tehnologie, atât de multe informații cu privire la mame. Și se gândea că va fi o sarcină cu risc și probabil va muri la naștere”, a povestit Magdalena Rusu.
„Multă lume o sfătuia să facă avort că este bătrână! Iar ea nu s-a gândit la așa ceva. Ea a zis că decât să moară copilul, mai bine să moară ea la naștere și eu să trăiesc! Și îmi zice și acum că uite că am trăit amândouă.”
„Altă istorioară amuzantă, că sora mea avea 20 de ani și era însărcinată și în același timp era și mama. Și au născut amândouă! Mai am un nepot care este de-o seamă cu mine. Sora mea a născut în iulie și mama în septembrie”, a povestit canotoarea.
„Eu mereu am trăit cu nepotul meu și l-am considerat ca și cum ar fi fratele meu, pentru că eram de aceeași vârstă.”

Rugată să menționeze trei femei care au inspirat-o în viață, ea le-a menționat, pe lângă legendara canotoare Elisabeta Lipă, pe mama și pe sora ei.
„Mama mea, pentru că este foarte ambițioasă, adică cred că tăria asta de a rezista și a merge mai departe este de la ea”, a spus Magdalena Rusu.

„Și sora mea. La ea am văzut femeia demnă și cum trebuie să arăți în societate. Eu m-a învățat cum să mă comport, că eu nu știam, fiind de la țară. Sora mea m-a alăptat pentru că nepotul meu nu voia de la ea și-am făcut schimb de copii. Deci acestea sunt cele trei femei.”

„Cumva stâlpul de susținere al performanței mele de la bun început a fost sora mea”, a mai spus sportiva. Sora mea a împins-o să mă lase mama și amândouă m-au susținut foarte mult să rămân aici.”
Ea a povestit de cât de multă muncă, depusă de la 11 ani, a fost nevoie, pentru a ajunge la aurul olimpic: „Acum, dacă stau bine să mă gândesc, mi se pare un pic mai ușor acum decât atunci când eram cu școala, pentru că era un stres în plus. Pentru că trebuia să fii atent la școală, erai obosit, voiai să dormi, trebuia să iei note bune, trebuia să-ți faci temele, trebuia să înveți, adică ce este normal de făcut, doar că mi s-a părut mult mai greu atunci decât acum.”
De asemenea, sportiva a depănat amintiri din copilăria petrecută în familia sa numeroasă, alături de ceilalți patru frați – 3 băieți (unul născut după ea) și încă o fată.
„Era foarte frumos acum, dacă stau bine să mă gândesc, era casa plină. Fratele meu mai mare, mai ales de Sărbători, de Crăciun, avea o gașcă de prieteni foarte mare și mergea cu uratul. Tot timpul aducea mulți prieteni de-ai lui acasă și era casa mereu plină.”