La cea de a 13-a ediție a Seminarului Internațional de Medicină și Teologie organizat la Bistrița, stirpentruviata.ro a avut privilegiul unui dialog în exclusivitate cu Corinna Delkeskamp-Hayes, Director de Programe Europene și Studii Internaționale de Filozofie și Medicină la Freigericht, în Germania, și Editor al revistei Christian Bioethics. La seminar, a avut o prezentare captivantă și provocatoare, argumentând ideea că, atunci când bioeticienii creștini vorbesc despre „valori”, nu fac decât să repete păcatul adamic de cădere din harul divin: cred că știu ce este bine și ce este rău și că nu mai este necesar să pomenească în argumentația lor de voința lui Dumnezeu și de faptul că ei înșiși vor să asculte de aceasta. Ea a explicat că, astfel, mulți creștini din Occident, îndepărtându-se de voința divină și rătăcind printre cuvinte și „valori”, au ajuns să sprijine în ultimă instanță până și eutanasierea copiilor.
Ca doctor în filozofie și recent convertită la creștinismul ortodox, autoarea ne-a explicat de ce noi, ca și creștini, ar trebui să ne pocăim de… proclamarea valorilor și ne-a avertizat, la fel cum a făcut și Herman Tristram Engelhardt Jr. (prin lucrarea prezentată la același eveniment de la Bistrița), că valorile, chiar și când poartă același nume, pot avea înțelesuri diferite în funcție de cei care le promovează.
Este exact ceea ce se întâmplă cu noțiunea de „demnitate umană”, care este acum folosită pentru a justifica uciderea în noile legi ale eutansierii adoptate de curând în unele țări occidentale.
Rep: Le puteți explica din nou, în termeni mai simpli, cititorilor noștri în ce fel eutanasia are legătură cu ispitirea satanică a lui Adam?
Dați-mi voie să spun ceva ce, din nefericire, nu am putut spune în timpul discursului meu. Dr. Necula ne-a prezentat mai devreme poziția Bisericii Ortodoxe cu privire la celulele stem. Am fost de acord cu poziția, dar nu m-a făcut fericită folosirea noțiunii de „demnitate umană”. Dacă o folosim pentru a explica de ce nu ar trebui să ucidem embrioni umani, ar însemna să investim într-un concept filozofic găunos, care poate fi umplut cu cele mai diverse înțelesuri.
Rep: „Demnitate umană” poate avea diverse înțelesuri pentru diverși oameni…
Absolut! Și, de exemplu, dacă folosești termenul de „demnitate umană” ca să protejezi viața, nu vei mai putea să te ferești de idolatrizarea vieții biologice, de erezia vitalismului și de aprobarea eroismului medical care merge dincolo de sfera de acțiune a medicinei.
Noi, ca și creștini ortodocși, avem o sursă minunată de informare: Sfântul Vasile cel Mare din Cezareea Capadocciei. În Răspunsul 55 din Regulile Mari: Între noi vorbind, cum ar trebui creștinii să se raporteze la medicină? Iar Sfântul Vasile spune foarte clar că medicina este un dar de la Dumnezeu – nu spune nimic despre similia similibus și toate celelalte –, dar că este folosită prost sau cu scopul de a face idol din viața biologică. Când medicina este folosită doar pentru a ține pe cineva cu toată mintea și inima blocate în preocuparea de a rămâne în viață, renunțând la capacitatea de a se ruga și a se îndrepta cum se cuvinte spre Dumnezeu, atunci medicina este prost aplicată.
Astfel că tocmai aceasta este primejdia utilizării acestui concept de demnitate umană. Am văzut că dr. Necula a prezentat poziția Bisericii Ortodoxe Române că embrionii nu ar trebui uciși, făcând apel la noțiunea de demnitate aplicată copiilor… Și protocolul de la Groningen (protocol de terminare a vieții unui nou-născut realizat de Centrul Medical Groningen din Olanda; motivația terminării vieții trebuie să fie existența unei suferințe insuportabile și fără speranță – nota red.) se bazează pe justificări care fac apel la demnitatea copiilor! Așa că acesta este un termen foarte periculos și, tocmai de aceea, mi-aș dori realmente ca Biserica Ortodoxă Română să spună, pur și simplu: „Dumnezeu interzice uciderea celor nevinovați”.
Acum voi încerca să explic despre ispita satanică. Dacă noi, ca și creștini, folosim termeni precum „valori” sau „demnitate umană” sau „libertate” și așa mai departe și le izolăm de contextul poruncilor lui Dumnezeu, facem exact ceea ce Eva și Adam au fost ispitiți să facă: și anume să deosebească binele și răul în mod independent de Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: „Nu mâncați din acel pom!” Astfel, binele era definit prin ceea ce spunea Dumnezeu și se făcea ascultare de El.
Rep: Noi suntem tentați să facem această judecată prin noi înșine și astfel Îl înlocuim…
Exact! Suntem tentați să nu mai definim binele în termenii poruncilor lui Dumnezeu, ci să ascultăm mai degrabă de șarpe, care ne spune: „Puteți să știți și voi, dar El nu vrea. Și nu o să muriți”. Aceasta este ispita satanică. De aceea, creștinii trebuie să fie foarte atenți ca întotdeauna să pună totul în relația lor de creatură cu propriul Creator, căci sunt invitați să ia parte la dragostea Acestuia, la care însă au acces numai prin ascultare.
Citește și Dincolo de valori: O reconsiderare critică a bioeticii – de Herman Tristram Engelhardt Jr.
Rep: Dar atunci ce ne puteți spune despre autonomia persoanei? O noțiune pe care o idolatrizăm!
Exact! Aseară m-am gândit la o imagine frumoasă. La restaurant, chelnerul turna o sticlă de vin într-un decantor mare. Sticla avea gâtul îngust, iar decantorul un gât lat, astfel încât rămânea spațiu pe lângă vinul care curgea în el, ca aerul să poată ieși afară. Decantorul devenea recepacul pentru iubirea divină a vinului, se deschidea. Cum să ne deschidem și noi? Devenind receptivi la legea lui Dumnezeu. Atunci putem primi iubirea, care va izgoni din noi lucrurile rele și omenești, umplându-ne și făcându-ne astfel capabili să spunem că iubim.
Rep: Ce să facem cu societatea seculară de azi? E tot mai greu să fim creștini în practică!
Cel mai important lucru este ca noi, ca și creștini, să nu cădem pradă discuțiilor seculare despre valori. Dacă vom face asta, nu vom mai putea să ne poziționăm astfel încât să devenim o lumină pentru alții. În primul rând, trebuie să fim receptivi la Dumnezeu și abia apoi putem începe să-i invităm pe alții, să-i învățăm, să-i botezăm. Pot pentru început să mă concentrez pe o problemă foarte specifică: denominațiile creștine din Europa Occidentală s-au adaptat atât de mult la ethosul Europei, încât nu mai sunt capabile să fie lumina lumii. Iar bisericile se golesc.
Rep: Nu cumva rațiunea este înlocuită cu o noțiune foarte subiectivă despre rațiune? Cum era rațiunea ca și concept propus de Iluminism?
Iluminismul nu a făcut decât să continue calea scolastică a teologiei occidentale, pentru că, la vremea aceea, se presupunea că rațiunea merge în paralel cu credința. Schimbarea importantă care a avut loc în secolele XII-XIII în teologia occidentală a scos teologia din mănăstire, unde oamenii învățau să se roage și să vorbească cu Dumnezeu, și a mutat-o în universități, unde oamenii învățau cum să vorbească despre Dumnezeu.
A urmat receptarea lui Aristotel, rezultând ideea că poți avea în paralel adevăruri de credință și de rațiune. Și s-a creat, pornind de la Fericitul Augustin, a cărui pomenire este controversată, iluzia că de fapt căderea a afectat în întregime voința, dar nu și rațiunea omului. Biserica a știut dintotdeauna că de fapt era tocmai pe dos. Voința este slăbită, dar își poate reveni și are nevoie de sprijin. Dar rațiunea nu mai este decât țiitoarea patimilor. Așa că rațiunea se poate face sclava oricărui lucru.
Iluminismul a fost la vremea sa inspirat de un sentiment anti-creștin și anti-bisericesc și credea că se putea baza exclusiv pe rațiune pentru a pune bazele unei filozofii și ale unor principii morale. A fost un eșec absolut – în primul rând, deoarece filozofii nu au reușit niciodată să se înțeleagă cu privire la moralitate. Niciodată – din Antichitate încoace. În al doilea rând, pentru că ideea că poți fi și convingător, și universal și poți avea și conținut (moral – n. red.) este un vis pe care nici Kant nu și l-a putut îndeplini – Kant, care nici nu-și dădea seama că, în realitate, conținutul pe care îl folosea la construirea moralității sale aparent raționale nu era decât creștinism internalizat, care îi curgea prin vene. Așa că el credea că masturbarea era greșită din motive raționale. Însă nu a putut dovedi niciodată asta, deoarece nu a putut dovedi niciodată că relevanța trupului este…
Iertare, mă întind în prea multe direcții… Ce vreau să spun este că rațiunea promovată de Iluminism nu este decât o continuare a raționalizării teologiei occidentale. Și a reieșit un fapt general acceptat în ziua de azi, și anume că rațiunea este neputincioasă.
Există multe versiuni de raționalitate și multe moralități, iar oamenii inteligenți își dau seama că pur și simplu nu funcționează.
Rep: Se pare că, fără perspectiva Sfinților Părinți ai Bisericii, nu putem înțelege problema rațiunii.
Nu. Aceasta este în mod sigur adevărat. Deși, trebuie să spun că există persoane ca Richard Rorty, care nu scrie din perspectivă creștină, dar care e suficient de inteligent pentru a înțelege că rațiunea nu va putea conduce la moralitate fără petitio principii, adică fără să presupună lucruri în mod nedeclarat, ceea ce înseamnă că ne învârtim în cerc sau suntem într-un regressus ad infinitum, cum spune Engelhardt mereu (adică adevărul unei afirmații e sprijinit prin altă afirmație, care trebuie să-și sprijine adevărul pe alta, care la rândului ei cere o alta, până la infinit – n. red.). De aceea, rațiunea este neputincioasă.
Acum, în lumea seculară, mulți încă mai fac apel la rațiune, dar aceasta nu este decât o fraudă. Este politică și este ceea ce a fost stabilit și impus într-un anume…
Rep: Vreți să spuneți că este important pe ce se bazează această rațiune. Pe ce credințe se întemeiază ea…
Exact! Ai nevoie de premise. De premise. Iar rațiunea nu produce premise și conținut moral de la sine, pur și simplu nu o face… Chiar dacă Kant așa a crezut, s-a înșelat.
Rep: Este o provocare, dar și o mulțumire să uităm tot ceea ce am învățat. Vă mulțumim foarte mult!
Dacă îi puteți ajuta pe gânditorii otodocși să fie atenți la aceste valori seculare, fiindcă puteți face asta prin canalele voastre media, le-ați aduce un enorm serviciu. Fiindcă toți vin în Europa – în Germania și în alte țări –, unde îi aud pe creștinii eterodocși vorbind astfel și se gândesc: „Ca să devenim respectabili din punct de vedere academic, trebuie să vorbim și noi așa!”
Rep: Acest tip de discurs despre valori plutește în aer, e greu să ți-l scoți din minte…
Și ucide! Dacă o voi întâlni vreodată pe dr. Necula, o să îi spun să se pocăiască! Discursul despre valori ucide creștinismul!
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
