Clarificarea Constituției, maximum ce se putea face la nivel legislativ. Va trebui să fim de acum foarte atenți la nominalizările pentru CCR

Sorin Cucerai face o remarcă interesantă pe pagina sa, spunând că, dacă scopul referendumului este acela de a face mult mai dificilă o eventuală recunoaștere în viitor a căsătoriilor între persoane de același sex, scopul acesta nu va fi atins nici măcar în cazul succesului referendumului. De ce? Pentru că, spune Sorin Cucerai, interpretarea textelor constituţionale este apanajul Curţii Constituţionale, iar textul revizuit, chiar în forma propusă de Coaliţia pentru Familie, nu are rolul decât de a stabili standardul minimal de drepturi (ca orice reglementare constituţională în materia drepturilor fundamenatale), ceea ce înseamnă că nu va exclude pe viitor o legiferare a căsătoriei între persoane de acelaşi sex, dacă la momentul respectiv în CCR se va găsi o majoritate de 5 judecători care să adere la această interpretare.

Argumentul merită băgat în seamă, mai ales că, spre deosebire de şiretlicul (sau eroarea) lui Cristi Danileţ -care considera că referirea făcută de CCR la sensul originar al termenului „soţi”, acela de „un bărbat şi o femeie” e o interpretare şi clarificare definitivă a textului constituţional (ceea ce ar lipsi referendumul de utilitate, întrucât problema s-a rezolvat prin avizul CCR)-, Sorin Cucerai sesizează ceea ce spuneam mai demult, anume că norma constituţională încă în vigoare stabileşte doar un standard minimal – iar CCR nu făcuse decât să constate că iniţiativa CpF nu atinge acest standard minimal de drepturi.

Mai departe, însă, Sorin Cucerai greşeşte când consideră că situaţia este identică şi în ipoteza în care textul constituţional ar fi revizuit ca urmare a validării prin referendum şi s-ar menţiona explicit „un bărbat şi o femeie” în loc de soţi. Nu doar pentru că, în acest caz, standardul minimal nu ar privi ceea ce e definit precis -aici am avea o limitare netă a ce acceptă Constituţia în sfera subiecţilor căsătoriei: un singur bărbat şi o singură femeie- ci mai ales pentru că, spre deosebire de textul iniţial referit la termenul mai imprecis „soţi” -cu privire la care Daniel Morar şi-a putut îngădui să considere că legiuitorul vizionar de la 1991 a avut în vedere şi o posibilă schimbare a înţelesului- de data asta intenţia legiuitorului la adoptarea noului text nu ar lăsa loc de nici un dubiu cu privire la mobilul şi resorturile sale; expunerea de motive a iniţiativei şi mizele atinse cu prilejul celor doi ani de dezbatere (acceptabilitatea căsătoriei între persoane de acelaşi sex) o fac neechivocă: intenţia este aceea de a limita căsătoria la două persoane de sex opus şi nu este interpretabilă sau susceptibilă de vreun dubiu. Nimeni nu se va mai putea face că nu știe care e intenția de la baza textului sau să inventeze o alta.

Prin urmare, ceea ce face această revizuire este maximul ce se putea face la nivel legislativ. Unde sunt de acord cu Sorin Cucerai -dar de pe poziţie opusă- este că, aşa cum am spus şi săptămâna trecută după publicarea deciziei CCR de constatare a constituţionalităţii legii de revizuire (vezi în comentarii), va trebui să fim de acum înainte foarte atenţi la nominalizările pentru CCR – şi nu doar la calificările juridice, ci la natura opţiunilor morale ale candidaţilor, la viziunea lor asupra lumii în general. Pentru că, indiferent cât de neechivoc este un text –iar în cazul acestei revizuiri, vom obţine cel mai puţin interpretabil text cu putinţă- nu se ştie când o majoritate de cinci judecători ar putea decide că albul înseamnă şi negru.

Citește mai multe opinii de Cristina Popescu