CJUE: Cetățenii străini căsătoriți în străinătate cu cetățeni români de același sex trebuie să aibă drept de ședere în România, chiar dacă aici nu li se recunoaște statutul de „soți”
Marți, 5 iunie 2017, a fost făcută publică decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care spune că cetățenii străini „căsătoriți” în străinătate cu cetățeni români de același sex trebuie să primească drept de ședere în România chiar dacă statul român nu recunoaște „căsătoria” lor pe teritoriul său. Hotărârea judecătorilor europeni este obligatorie atât pentru instanța din România, cât și pentru toți judecătorii din Uniunea Europeană.
Adrian Relu Coman, cetățean român, a încheiat în Belgia, la Bruxelles, un act de „căsătorie” cu un cetățean american de același sex, Robert Clabourn Hamilton. Când Coman s-a mutat cu serviciul în România, Clabourn Hamilton a cerut rezidență pe termen nelimitat în țara noastră pe baza certificatului de căsătorie emis de autoritățile belgiene. Statul român nu recunoaște „căsătoriile” între persoane de același sex.
Cei doi au reclamat la Curtea Constituțională a României (CCR) că le este încălcat dreptul la viața de familie și dreptul la liberă circulație în Uniunea Europeană și au cerut recunoașterea „căsătoriei” încheiate în alt stat. În cazul Coman împotriva statului român, CCR a cerut opinia CJUE, însă strict cu privire la dreptul la liberă circulație, din care decurge dreptul de ședere.
Înaltul for european a comunicat astăzi că „soțul” de altă cetățenie și de același sex al cetățeanului român ar trebui să se bucure de drept de ședere ca orice consort al unui cetățean român dintr-o căsătorie între persoane de sexe diferite.
Însă documentul CJUE stipulează clar că dreptul de ședere acordat consorților din căsătorii nerecunoscute în România nu implică și schimbarea definiției căsătoriei în România:
Curtea precizează însă că starea civilă a persoanelor, care cuprinde normele referitoare la căsătorie, este o materie care intră în competența statelor membre și că dreptul Uniunii nu aduce atingere acestei competențe, statele menționate fiind astfel libere să prevadă sau să nu prevadă căsătoria homosexuală. Ea amintește de asemenea că Uniunea respectă identitatea națională a statelor membre, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale.
Urmează ca și CCR să se pronunțe în speță.