Birgit Kelle, jurnalistă germană originară din România, despre „drepturile copiilor”, alt front ideologic deschis de stânga occidentală

de Kath.net; traducerea: Paul Bașotă

Un alt front ideologic deschis de stânga occidentală este cel al “drepturilor copiilor”. În Germania, partidele de stânga militează pentru introducerea așa-numitor “drepturi ale copiilor” în constituții – în cea federală și cele ale landurilor. Organizațiile pentru viață se opun.

Birgit Kelle, jurnalistă, autoare a mai multor cărți, editorialistă la Die Welt, născută în Cisnădie și plecată în 1984 în Germania, mamă a patru copii, a dat un interviu pe această temă publicației Katholische Nachrichten (Kath.net).

Kath.net: Drepturi constituționale speciale pentru copii – asta sună de fapt bine. Și totuși, se pare că aveți îndoieli. Unde vedeți problema?
BK: Fără îndoială, noi, părinții, ne considerăm întotdeauna copiii niște oameni foarte “speciali”. Însă, din punct de vedere juridic, ei sunt destul de obișnuiți. Pentru că asta este frumusețea constituției: nu diferențiază în funcție de vârstă, rasă, religie, culoarea părului sau sex, ci îi consideră pe toți oamenii egali.

Copiii sunt deci și ei oameni și, de aceea, ei se bucură deja astăzi, se bucură întotdeauna de toate drepturile constituționale. Pur și simplu nu este nevoie de a lua aici nici o măsură.

Kath.net: De ce vedeți drepturile părinților și familiilor în pericol de a fi îngrădite prin asemenea drepturi constituționale extinse?
BK: Nu doar eu văd lucrurile în acest fel, ci și toți juriștii cu care am vorbit și, mai ales, toți juriștii de drept constituțional care au luat atitudine în ultimii ani în fața Bundestag-ului, ca experți, pe tema “Drepturile copiilor în constituție”.

Spus pe scurt: în acest moment, părinții au în mâinile lor dreptul “natural” de educație și de reprezentare juridică a copiilor lor.

Însă, dacă definim drepturile copiilor ca drepturi de sine stătătoare în constituție, atunci apare și statul ca avocat suplimentar al copiilor, alături de părinți, și, în caz de îndoială, împotriva părinților. Se pune întrebarea, cine va avea atunci ultimul cuvânt când părinții și statul nu vor fi de acord cum trebuie definit interesul superior al copilului într-un anumit caz.

Kath.net: Ce scopuri anume vedeți de fapt în spatele eforturilor grupurilor de lobby care se angajează pentru drepturile copiilor și cum le evaluați?
BK: Scopurile sunt recunoscute foarte deschis, îmi place să mă gândesc la declarația incredibil de stupidă, dar măcar onestă, a Manuelei Schwesig (1), ministrul familiei de mai târziu, care a spus într-un interviu la Deutschlandfunk că avem nevoie de drepturi ale copiilor în constituție deoarece “De multe ori, drepturile părinților sau alte drepturi sunt mai presus decât drepturile copiilor. Cred că este greșit. Iar alocațiile pentru copii sunt și ele un pericol pentru sprijinirea copiilor.” Iată cât de repede am fost declarați, noi părinții, dușmani ai propriilor noștri copii.

Este deci vorba despre renumita “suveranitate aeriană asupra pătuțurilor copiilor” (2). Iar statul a dovedit deja, de multe ori, că el definește “drepturile” copiilor altfel decât părinții. Gândiți-vă, de pildă, doar la “dreptul la educație sexuală”, care le este acum impus forțat copiilor noștri, împotriva voinței noastre ca părinți.

Iar după ce portița va fi deschisă, vor putea să apară multe alte teme, care să fie mereu extinse. Jens Spahn (3) tocmai vrea să introducă obligația legală de vaccinare pentru copiii noștri. Vom mai avea noi de spus un cuvânt, ca părinți, pe tema asta, sau vor avea copiii noștri un “drept la sănătate”?

Kath.net: Cum completați propoziția: cel care vrea să sprijine cu adevărat copiii, acela trebuie să…?
BK: … acela trebuie să sprijine familiile. Copiii nu cresc în copaci, ci în familii.

Cine vrea cu adevărat să facă ceva pentru copii, trebuie să le întărească și să le sprijine mediul direct, care este casa părintească.

Cine vrea să facă juridic ceva pentru a le da o voce copiilor, ar trebui să le dea un drept la vot, care să fie reprezentat de părinții lor, până ce ei vor deveni majori. Un așa-zis “drept de vot al familiei” le-ar da cu adevărat, juridic și politic, o greutate.

Kath.net: Ar avea asemenea drepturi constituționale un efect pozitiv și asupra copiilor nenăscuți, care sunt, prin posibilitățile de avort, într-un pericol existențial extrem?
BK: Ar fi frumos dacă măcar asta ar fi așa. De fapt însă, nimeni nu dorește o garantare a dreptului copilului la viață, înainte de naștere. Cu atât mai puțin Grüne [Verzii] și Linke [Stânga], care marșează acum în primele rânduri pe tema drepturilor copiilor. Sunt aceeași oameni care cer, în același timp, legalizarea avortului până în luna a noua. Chiar și Jusos (4) cer asta printr-o decizie de la congresul lor.

Numai asta și arată cât de perfid și ipocrit este dusă discuția.

Numai un copil care are dreptul să vină pe lume poate fi protejat și sprijinit. Noii activiști pentru protecția copiilor refuză dreptul la viață copiilor cu handicap, acelora cărora – dacă au noroc și nu sunt avortați – vor să le construiască apoi grădinițe inclusive. Descrierea potrivită pentru o astfel de atitudine este, cred, cea de schizofrenă.

———-
(1) Manuela Schwesig (SPD), astăzi prim-ministru al landului Mecklenburg-Vorpommern, a fost în perioada 2013-2017 ministru al familiei.
(2) Expresie celebră a lui Olaf Scholz (SPD), astăzi vicecancelar și ministru al finanțelor: “Vrem să cucerim suveranitatea aeriană deasupra pătuțurilor copiilor”.
(3) Jens Spahn (CDU) este ministrul sănătății.
(4) Jusos – “Tinerii socialiști”, organizația de tineret a SPD

Interviul original: http://www.kath.net/news/69663