Sursă: Feminist for life
Când Marion Syversen avea 15 ani, dornică de afecțiune și cu speranța că va scăpa de locuința instabilă și de mama dependentă de droguri, a decis că cel mai bun mod de a le împlini pe amândouă era să rămână însărcinată – intenționat. “Voiam să dau spre adopție copilul și mă gândeam că noua familie a copilului ar putea să mă adopte și pe mine”, își amintește ea. “Bineînțeles că nu aveam nici cea mai mică idee despre cum funcționează aceste lucruri. Știam doar că vreau să scap de viața mea de acasă.”
Ea spera că cineva o va ajuta să își dea seama ce să facă, cum să se ajute pe ea și pe copilul ei. Mai întâi, a vorbit cu un consilier de la Planning Family, care i-a propus să facă avort. “Dar m-am gândit: «Eu nu îmi doresc să fac asta, eu vreau să nasc copilul». Așa că am mers la un pastor de la o biserică din zonă”, spune Marion. “Mă așteptam să îmi țină morală, dar m-am gândit că va trebui să mă ajute când i-am spus că vreau să dau copilul spre adopție.”
În schimb, pastorul a căutat în biroul său și i-a dat 150 de dolari cash. “Și atunci mi-am dat seama, șocată: «Vrea să fac avort. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea ca eu să avortez»”, spune Marion.
Ea își amintește cum vorbea cu copilul ei, cerându-și iertare pentru ceea ce urma să se întâmple. “Am spus: «Nu vreau să te omor, dar Dumnezeu vrea ca eu să fac asta.» După procedura medicală, i-am spus mamei ce s-a întâmplat, și ea mi-a spus că sunt o ușuratică”.
Mama lui Marion aducea în mod constant în casă bărbați dubioși și periculoși – bărbați cărora li se spunea că Marion este promiscuă și dispusă să facă orice. A fost violată în repetate rânduri.
Marion a cerut ajutor de la un consilier școlar care i-a spus că nu se poate face nimic în privința violurilor pentru că ea avea o reputație proastă. “În liceul meu erau două mii de oameni. Eu eram prostituata; eram fata pe care o chemau când echipa de fotbal voia să se distreze.”
Când Marion a rămas însărcinată a doua oară, la vârsta de 17 ani – din nou, în încercarea de a ieși din familia ei disfuncțională – chiar mama ei a dus-o la clinica de avorturi pentru a se asigura că va scăpa de sarcină. “I-am spus asistentei: «Eu nu vreau să fac asta. Mama mă forțează să fac asta. Mă puteți ajuta?»” își amintește Marion. “Iar ea mi-a spus: «Sunt alții care așteaptă. Doriți sau nu procedura?» Nu puteam să mă gândesc la ce altceva aș putea face. Unde puteam să merg? Cine m-ar ajuta să plătesc pentru tot ceea ce i-ar trebui bebelușului? Așa că am avortat. Din nou.”
Marion descrie viața ei de după avorturi ca “atât de întunecată și rece. Șocul și disperarea pe care le simțeam erau atât de intense. Oamenii întotdeauna spun că femeile trebuie să avorteze pentru că sunt disperate. Dar eu eram disperată și nu am vrut să fac avort, dar cu toate acestea am fost forțată să-l fac. Toți cei cu care am vorbit mi-au spus că era singura cale, deși nu era ceea ce îmi doream.”
După spusele lui Marion, departe de a îi rezolva problemele, avorturile sale “pur și simplu au înrăutățit lucrurile – acumulând traumă după traumă.” Pentru că ea însăși era doar o victimă, nu putea să nu se identifice cu copiii ei nenăscuți care la rândul lor erau niște victime.
“Există multe femei ca mine cărora nu le este oferit ajutorul de care au nevoie cu adevărat”, spune Marion. “Am vorbit cu multe femei care spun «Este decizia mea să fac avort. Prietenul meu m-a lăsat, iar părinții mei au spus că nu mă vor ajuta și nu mă vor susține financiar în timpul facultății decât dacă fac avort – dar este în totalitate decizia mea.» Poftim? Cum poate fi aceasta decizia ta? Ești însărcinată, școala ta nu permite fetelor însărcinate să locuiască în cămine, dar este decizia ta să faci avort?”
Marion spune că nu și-a dat seama, la vârsta de 15 ani, că adulții la care a apelat pentru ajutor aveau propriile lor interese: “Am presupus că vor face ceva să mă ajute. Nu am știut că toți vor spune același lucru, că trebuie să fac avort. M-am simțit atât de singură – Cu câți oameni ar fi trebuit să vorbesc ca să le cer ajutorul? Nu știu. Toți cei cu care am discutat mi-au spus același lucru.”
Marion crede că “discuția este într-o oarecare măsură diferită acum – femeile au posibilitatea să se informeze mai mult despre alte alegeri.” Dar, spune ea, mai este mult de lucru, mai ales în privința modului în care informația este prezentată femeilor care se află în stare de șoc și se simt tulburate și izolate și copleșite de situație. Și mulți oameni, subliniază ea, pur și simplu nu știu cum să vorbească cu femei însărcinate.
“A țipa la femei care se confruntă cu o criză de sarcină nu este o soluție”, spune ea. “Nici a le constrânge sau a le spune că există o singură alegere pe care o pot face. Acesta nu este o modalitate corectă de a prezenta toate opțiunile. Nu le ferește de posibilitatea de a fi exploatate sau a face ceva disperat.”
După mulți ani, Marion spune că a reușit să se vindece și într-un final să ierte toți oamenii care i-au spus să facă acele avorturi – chiar și pe mama care a dus-o la clinică și care a așteptat-o afară să se asigure că într-adevăr a făcut avort. Dar ea regretă faptul că multor femei astăzi încă li se oferă informații false sau înșelătoare și li se spune că nu au alte opțiuni decât aceea de a avorta.
“Informații unilaterale ca acestea duc la decizii proaste”, spune ea. “Atât de multe femei sunt constrânse sau obligate să avorteze, fie li se spune direct să facă avort – cum mi s-a întâmplat mie – fie nu li se oferă niciun sprijin să facă altceva. Oamenii care vorbesc cu femeile care se confruntă cu o sarcină neplanificată trebuie să realizeze că sunt într-o situație delicată. Trebuie să fie atenți, să își cântărească vorbele cu respect și să ofere informații conștientizând faptul că ar putea să schimbe în întregime cursul vieții unei femei. Ce va face ea dacă i se oferă o singură opțiune? Cât de mult timp îi va lua să se refacă?”
Traducere Diana Elena Gratie
********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
