dizabilităţidizabilităţi fizice

Articol inspirațional postat de Ambasada SUA la București: O comunitate învață limbajul semnelor de dragul unei fetițe cu deficiențe de auz

de Redacția Stiripentruviata.ro

Avem deja o nouă față a comunicării diplomatice la București? Într-o postare inspirațională făcută duminică pe pagina sa de Facebook, Ambasada SUA prezintă fața mai puțin cunoscută a Americii: cea a familiilor și a comunităților locale solidare și închegate.

Postarea face trimitere la un articol despre locuitorii orășelului Newton, din statul american Massachusetts, care și-au luat în serios rolul de buni vecini și, de dragul unei fetițe, au învățat limbajul semnelor.

„Pentru a-i sprijini pe Glenda şi Raphi, dar mai ales pe fiica lor Samantha, care s-a născut cu deficienţe de auz, ei s-au înscris la cursuri pentru a învăţa limbajul semnelor”, se explică pe pagina de Facebook a ambasadei, care postează și linkul către articolul despre ei. 

Articolul relatează povestea familiei Glenda și Raphi Savitz, care se mută într-un cartier de aproximativ 100 de case din orășelul Newton, unde găsesc o comunitate strânsă, formată din aceleași familii care locuiesc acolo de decenii.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

La o săptămână după ce li s-a născut fetița, Samantha, părinții au aflat că aceasta nu aude. „Era prima persoană fără auz pe care am cunoscut-o, așa că a fost o provocare pentru noi”, spune mama ei, Glenda, citată de National Public Radio. „Ne-am dat seama imediat că trebuia să ne alăturăm unei comunități de surdo-muți, să învățăm despre nevoile lor și să aprofundăm limbajul semnelor”.

Dar vecinii au simțit că și ei sunt o comunitate pentru mica Samantha, astfel că s-au înscris ei la cursuri de limbajul semnelor.

Glenda povestește că atmosfera din cartier este minunată. Când s-au mutat, un vecin le-a adus, în loc de bun sosit, un album cu fotografii și date de contact ale tuturor locuitorilor cartierului. Cei mai „recenți” erau deja în zonă de 17 ani. „Se pare că este un loc de unde oameni nu-și doresc să plece”, spune Glenda.

Aceasta s-ar putea datora și faptului că își iau în serios rolul de vecini. De exemplu, când se întâlneau cu micuța Samantha, se simțeau frustrați că nu puteau comunica cu ea.

Jill McNeil, care locuiește peste drum de părinții Samanthei, spune că-și dorea foarte mult și să-i vorbească fetiței și să se joace cu ea. „Și, din moment ce ea nu putea învăța limbajul vorbit, am vrut să învățăm noi limbajul ei.”

Fără să spună nimănui, patru vecini, printre care și Jill McNeil, s-au înscris la cursuri de limbajul semnelor. „Acolo am cunoscut o profesoară de care ne-a plăcut foarte mult și ne-am gândit să o invităm la noi, ca să-i învețe pe mai mulți vecini”, povestește vecina, Jill McNeil.

Așa a început totul. 20 de vecini s-au înscris imediat la curs. „Acum știu cum să o întreb dacă merge pe bicicletă, să-i spun că are niște teniși roz foarte drăguți și să vorbesc cu ea despre câinele de peste drum, cu care se joacă mereu”, explică Jill McNeil, care e foarte fericită că poate comunica astfel cu Samantha. Cam toți vecinii au învățat semnul care desemnează un câine.

Cursul se bucură de un imens succes, astfel că sunt organizate două sesiuni paralele, în zile diferite, la care s-au înscris aproximativ 40 de vecini. Micuța Samantha, acum în vârstă de trei ani, îi vizitează la finalul ficărei ore. Mulți dintre cursanți sunt persoane vârstnice, ai căror copii au crescut și s-au mutat la casa lor, dar sunt și părinți mai tineri, precum și două fetițe de vârstă școlară.

Acest efort comun a făcut ca Samantha să se simtă în largul el în cartier. Uneori se oprește pe la casele vecinilor doar ca să deseneze și să comunice cu ei.

„Este uimitor că se simte acasă. Parcă am fi o mare familie”, spune tatăl Samanthei, Raphi Savitz. „Suntem recunoscători că locuim aici, înconjurați de acești oameni minunați. Fiica noastră este parte din comunitate și suntem foarte fericiți. Nici nu se putea o situație mai bună pentru ea și pentru noi.”

Și vecinii sunt recunoscători: „Ne place foarte mult ceea ce se întâmplă: nu numai că învățăm ceva nou, dar și că suntem împreună. Aceasta ne-a unit și mai mult”, spune vecina Samanthei, Jill McNeil.

Samantha și părinții ei, Glenda și Raphi
Vecina, Jill McNeil, cu Samantha în brațe



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button