Andrei Vieru: Diversitatea fictivă a neoprogresismului, soclul pe care se va odihni viitoarea unanimitate, viitorul totalitarism
de Redacția Stiripentruviata.ro
Matematicianul și pianistul Andrei Vieru a scris pe Facebook despre masca diversității folosită de ideologii neomarxiști și ce ascunde ea.
Câteva cuvinte despre masca sub care se fofilează, câștigând teren, relativismul moral: reprezentantul său prin excelență — neo-progresistul de astăzi — a învățat să mintă mai rafinat decât predecesorii săi marxiști și, prin urmare, cu efecte mai pernicioase. El nu mai afirmă, cu orice ocazie, că albul este de fapt negru și că negrul e de fapt alb. El pretinde din ce în ce mai des că albul și negrul sunt două tușe de gri care aproape că nu se deosebesc. (Mai periculoasă decât minciuna „algebrică“, care se întemeiază pe inversare și care pur și simplu răstoarnă ierarhiile, cea „topologică“ merge până la a revoca atât ideea însăși de ierarhie cât și pe aceea de opoziție.)
Culmea e că subtilitățile legate de nuanțe prosperă exact acolo unde ele nu se justifică prin nimic. În acest context, cât de ironic sună excesul de tente, de culori și de nuanțe în sensibilitatea de gen! Comedia fluidității genurilor apare în toată splendoarea ei chiar atunci când o compari cu sărăcia de nuanțe specifică tuturor discursurilor publice actuale. Cât de ironică apare multitudinea de partide politice — în Franța existau acum câțiva ani vreo trei sute — care, cu excepția câtorva nuanțe infime, au aproape același program!
Relativismul moral introduce nuanțe oriunde nu-i nevoie de ele. Acest relativism sfârșește prin a descoperi sute de nuanțe de gri aproape identice. Și diversitatea acestor nuanțe îl încântă. Pe măsură ce întreg continuumul de gradații dintre alb și negru devine o colecție de tușe din ce în ce mai greu de distins, pe măsură ce se îngustează această paletă de nuanțe extrem de limitată și pe măsură ce o privim — printr-un microscop fictiv — ca pe un univers în sine, așa-numita Diversitate devine o farsă. Această diversitate, fictivă și ea, va fi soclul pe care se va odihni viitoarea unanimitate, viitorul totalitarism.