ANALIZĂ. Ce caută un activist LGBT în anturajul unor episcopi ucraineni necanonici
de Ștefania Armanca, Stiripentruviata.ro
În contextul conflictului cu Rusia, fostul președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko, a făcut o chestiune de securitate națională din crearea unei noi biserici ortodoxe ucrainene care să nu fie în comuniune cu Patriarhia Moscovei.
La finele anului trecut, Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) a fost declarată „autocefală” în mod unilateral de către Patriarhia de Constantinopol, fără să se convoace în acest scop un sinod al tuturor bisericilor ortodoxe autocefale. În prezent, BOaU are un număr de parohii mai mic de jumătate față de numărul de parohii din structura ortodoxă canonică din Ucraina, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Moscovei (BOU-PM). BOU-PM se află în comuniune cu toate celelalte biserici ortodoxe. Ea se află doar formal sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, în practică fiind complet autonomă.
Un activist LGBT și o biserică necanonică
Un cunoscut activist LGBT din Ucraina, pe nume Ivan Riabchîi, a fost traducător oficial la adunarea „episcopilor” noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), structură pe care cea mai mare parte din bisericile ortodoxe canonice o consideră schismatică. Evenimentul, la care a participat și o numeroasă delegație de la Patriarhia Constantinopolului, a avut loc la Catedrala „Sf. Sofia” din Kiev pe 14 decembrie, relatează Orthochristian.com, citând ca sursă publicația Eadaily.com.
Ivan Riabchîi (foto jos, dreapta), jurnalist-vedetă, lider al mișcării LGBT din Ucraina și traducător de filozofie și ficțiune franceză contemporană, a participat la eveniment în calitate de traducător pentru un episcop francez care a trecut la Patriarhia de Constantinopol de la Patriarhia Kievului (BOU-PK) după ce aceasta din urmă a fost „înghițită” de BOaU. Ivan Riabchîi se declară drept un înflăcărat „naționalist ucrainean” și a fost apropiat de conducerea fostei BOU-PK, fiind premiat în 2016 de Filaret Denisenko, Primatul BOU-PK, „pentru merite speciale în renașterea spiritualității din Ucraina”.
(articolul continuă mai jos)
O „biserică” pe placul activiștilor LGBT
Epifanie Dumenko, Primatul noii „biserici” ucrainene autocefale (BOaU), declarase în decembrie 2018 că biserica trebuie să-și reconsidere poziția cu privire la problemele LGBT și să nu urmeze exemplul Bisericii Ruse. De altfel, organizatorii Marșului Homosexualilor de la Kiev (Kyev Pride) s-au numărat printre primii care au trimis felicitări după ce BOaU „a înghițit”, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia de Kiev (BOU-PK), o altă structură schismatică ucraineană. Ivan Riabchîi nu este nici pe departe străin de Marșul homosexualilor, Kiev Pride, după cum rezultă dintr-o imagine de la manifestație.
(articolul continuă mai jos)
Referitor la participarea unui proeminent activist pro-homosexualitate la adunarea „episcopilor” unei biserici autointitulate „ortodoxă”, un comentator a scris pe pagina de Facebook a Patriarhiei Constantinopolului că acum devine clar ce a vrut să spună Epifanie Dumenko, Primatul BOaU, când a declarat că structura pe care o conduce este o „biserică deschisă”.
Este clar că „deschiderea” se referă la favorabilitatea arătată unor învățături contrare ortodoxiei – de dragul unor considerente (geo)politice.
Un naționalism de fabricație externă, ca și ideologia LGBT
Din aceeași strategie de distanțare de Moscova fac parte și recentele legi ale limbii promovate tot în mandatul lui Poroșenko. Ele interzic sau restrâng drastic folosirea limbilor minorităților în educație, presă și în serviciul religios. Despre cea mai recentă dintre ele, Legea limbii de stat, fostul președinte a afirmat că este „o decizie istorică, alături de refacerea armatei noastre și de primirea autocefaliei de către Biserica Ortodoxă a Ucrainei”.
Legile limbii își propun să diminueze influența Rusiei în Ucraina, dar creează un climat agresiv față de minorități, dintre care cea mai numeroasă este cea rusă, românii și așa-zișii „moldoveni” situându-se împreună pe locul trei ca număr (circa 400.000 în total). Este lăudabilă susținerea identității naționale. Dar, când aceasta se face împiedicându-i pe alții să-și afirme propria identitate culturală și lingvistică, naționalismul devine șovinism.
Din dezvoltările recente face parte și reînvierea „naționalismului ucrainean” cu manifestări extremiste în țara vecină. Acest „naționalism” este de fapt un concept ideologic creat cu decenii în urmă de reprezentanții din Ucraina ai uniatismului cu Roma catolică, explică cercetătorul Marin Gherman în revista Glasul Bucovinei. Scopul a fost și atunci tot îndepărtarea Ucrainei de sub influența Rusiei.
Noua structură ecleziastică recent creată, BOaU, promovează agresiv folosirea limbii ucrainene în serviciul liturgic. Din acest motiv, chiar dacă BOaU a creat un vicariat special pentru parohiile românești, promițând să le lase libertatea de a folosi limba maternă la slujbe, acestea nu au aderat, preferând să rămână sub ascultare de Patriarhia Moscovei. Ortodocșii români din Ucraina nu rămân cu Moscova din motive politice ci – paradoxal și ironic – în scopul conservării identității lor românești.
Veriga lipsă dintre schisma ucraineană și ideologia LGBT: progresiștii din Administrația SUA?
Documente făcut publice de WikiLeaks confirmă influența asupra Ucrainei și a Patriarhiei de Constantinopol a anumitor cercuri de interese din SUA, cercuri legate de Partidul Democrat și puternic reprezentate în Departamentul de Stat SUA. După „Revoluția Portocalie”, aceleași cercuri au susținut mișcarea de occidentalizare a Ucrainei prin îndepărtarea ei de influența Moscovei și tot ele au promovat insistent ideologia LGBT în afara SUA.
Promovarea agresivă a agendei LGBT pe canale diplomatice a făcut parte din strategia Departamentului de Stat SUA, ministerul de externe american, cât timp la conducerea lui a fost Hillary Clinton, susținută de Partidului Democrat din SUA.
Transformarea chestiunilor de preferință sexuală în discurs identitar este cel mai recent surogat cultural propus de noua „Internațională progresistă” în locul identităților autentice construite în mod tradițional de-a lungul mileniilor, iar atacul la biserică face parte din agenda dintotdeauna a acestei Internaționale. Să învățăm să o recunoaștem după duhul ei!