Alexis de Tocqueville, despre falsa libertate a revoluţionarilor care cred că-şi răscumpără servitutea faţă de putere prin insolenţa faţă de Dumnezeu
Una din primele acțiuni ale Revoluției franceze a fost atacul împotriva Bisericii, iar între pasiunile născute din această Revoluție, cea dintâi aprinsă și ultima stinsă a fost pasiunea atee. Chiar și atunci când entuziasmul libertății a dispărut, căci liniștea fusese obținută cu prețul servituții, revolta împotriva autorității religioase nu s-a stins. Napoleon, cel care fusese în stare să înfrângă geniul liberal al Revoluției franceze, a făcut în zadar eforturi pentru a-și struni geniul anticreștin; în vremurile noastre, s-au văzut, de asemenea, destui inși care credeau că își răscumpără servitutea față de cei mai neînsemnați agenți ai puterii politice prin insolența lor față de Dumnezeu: abandonând tot ceea ce era mai liber, mai nobil și mai mândru în doctrinele Revoluției, ei se fălesc că au rămas fideli spiritului acesteia întrucât au rămas necredincioși.
Alexis de Tocqueville – „Vechiul Regim și Revoluția” (1856)
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
