AlexandraNadane.ro: „Care e secretul succesului mișcării pro-viață din America?” (1)
de Alexandra Nadane, AlexandraNadane.ro
Pentru că am scris și spus de multe ori că americanii sunt profesioniști, e cazul să și dau exemple. Astăzi mă voi referi la organizația Save the Storks.
În 2012 doi tineri căsătoriți, Joe și Ann Baker, au pornit în călătoria vieții lor: au mers mii de kilometri cu un Mercedes Benz Sprinter, supraviețuind cu 3$/prânz și dormind în spatele vanului pentru că au avut un vis – să sprijine tinerele și femeile în criză de sarcină care nu au acces la resurse pentru a duce sarcina la bun sfârșit. Au încercat să strângă bani, să ajungă în comunități și să-i convingă pe oameni să sprijine inițiativa lor.
În 2013 au putut să aibă primul angajat care să lucreze plătit, iar în 2018 aveau peste 30 de angajați profesioniști, peste 45 de busuri dotate cu ecograf și spațiu de consiliere, zeci de mii de vieți salvate și zeci de centre de criză de sarcină din SUA cărora le-au oferit sprijin pentru dezvoltare.
Ce i-a ajutat să „sară” de la visul unor tineri la început de drum la o organizație profesionistă?
Înainte să răspund trebuie să precizez două lucruri:
1. În SUA și în alte țări există mai mult respect pentru voluntariat. Și din partea comunității, dar și din partea celor care se implică voluntar. Oamenii pe care i-am întâlnit pe acolo făcând voluntariat sunt persoane care au decis să investească ce știu și ce pot într-o cauză în care cred, un anumit număr de ore pe lună/pe săptămână, implicându-se într-un proiect fie pe tot parcursul lui, fie într-o anumită etapă. Într-o exprimare mai directă lucrurile sună așa: nu fac voluntariat când au chef, cum au chef și cât au chef și nu dispar oricând din poveste doar pentru că nu sunt plătiți.
2. În SUA oamenii se implică în ONG-uri la fel de serios ca în corporații. Munca în ONG înseamnă visuri, speranțe, multă dăruire, implicare emoțională spre 100%, susținere pentru cauze sociale, dar pe lângă acestea toate ONG-urile se străduiesc să integreze metode de lucru, de organizare și de management din corporații și să și atragă oameni care au experiență în corporații. Pentru ei munca în ONG-uri nu înseamnă amatorism, lucruri făcute după ureche sau păstrarea unui nivel de dezvoltare redus doar pentru că e vorba de ONG-uri și nu de companii serioase.
Răspunsul la întrebarea de mai sus e simplu: Save the Storks a ajuns unde e în doar 6 ani prin profesioniștii pe care îi are în staf. Mai jos voi prezenta experiența câtorva dintre ei și observații personale pentru trei membri ai echipei pe care i-am cunoscut direct.
Joe Baker – CEO, absolvent de studii biblice. Nu e din categoria oamenilor cu super experiență în spate, nu a mai lucrat undeva înainte să înceapă Save The Storks, dar sistemul capitalist din societate îi încurajează pe oameni să devină antreprenori, să-și gândească propriile proiecte, să fie pe cont propriu, așa că nu i-a fost greu să aibă o viziune despre ce va fi Save The Storks.
Discuțiile cu el sunt ca discuțiile cu orice antreprenor care a crezut într-un vis și a reușit. Capacitate foarte importantă: a știut să-și dea seama la momentul potrivit ce poate face bine și ce nu și să integreze oamenii noi care au decis să se implice.
John Gore – Interim CFO, experiență anterioară de 5 ani ca director financiar în organizații.
Thomas Kim – COO, primul director adjunct al instituției Civilian Office of Police Accountability din Chicago și în cariera lui a condus mai multe instituții ale statului. Nivelul de profesionalism dintr-o discuție? Cel similar al unei discuții cu un om din top managementul oricărei companii multinaționale.
Dianne Ferraro – Director de Marketing și Comunicare, cu 20 de ani de experiență în comunicare în diferite industrii și domenii: bijuterii, telecomunicații, organizare de evenimente. O situație de criză personală au determinat-o să se dedice misiunii pro-viață.
Becky Fizzel – Solutions Project & Event Manager, a schimbat munca în managementul unei companii internaționale cu implicarea pro-viață, după ce a simțit că Dumnezeu o cheamă să facă ceva pro-viață.
Și lista poate continua, dar mă opresc la aceste exemple. Tot ce au realizat americanii în domeniul pro-viață în ultimii 50 de ani se poate implementa și în România în următorii 50 de ani. Oameni cu entuziasm, cu visuri și dorința de a face lucruri avem. Drumul pe care l-au urmat cei din SUA îl știm.
Ce ne mai trebuie?
Profesioniști din România din diferite domenii care să spună „Da” vieții și să se implice în dezvoltarea organizațiilor pro-viață și a centrelor de sprijin pentru femeile în criză de sarcină, investind energia și capacitățile lor.
Și am o veste bună: nu e nevoie de mulți.
Sunt suficienți 2-3 oameni cu experiență care să dezvolte proiecte pro-viață, apoi îi vor inspira și pe alții să li se alăture. Dacă citiți acest articol și vreți să faceți pasul, vă rog să-mi scrieți.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
