Actorul italian Andrea Roncato, acum în vârstă de 80 de ani, regretă că a îndemnat femeia care îi purta copilul în pântece, să avorteze

Actorul italian Andrea Roncato care a avut o viață de playboy, ajuns la vârsta de 80 de ani a spus în cadrul unei emisiuni că regretă faptul că nu are copii și că atunci când a avut oportunitatea, a îndemnat femeia care îi purta copilul în pântece, să avorteze, făcând astfel cea mai mare greșeală din viața lui.
În emisiunea de divertisment „Verissimo” a spus:
„Tânjesc să am un copil. Am făcut cea mai mare greșeală a vieții mele. Când eram foarte tânăr, am avut șansa să fiu tată, să am un copil dar l-am avortat. Acum sunt împotriva avortului. Chiar am scris o carte pentru acest copil care nu a primit șansa de a se naște, carte care se numește „Aș fi vrut”.

Într-un alt interviu pentru „Cristiani Today” a spus că îi cere tot timpul lui Dumnezeu să îl ierte. Roncato a ajuns să aprecieze darul vieții. „Copiii sunt după părerea mea, adevărata comoară pe care omul o poate oferi umanității. Poți oferi filme bune, poezie frumoasă, bani, tot ce dorești dar cred că a oferi un copil este cel mai frumos lucru pe care omul îl poate face.”

Aici este poezia pe care actorul a scris-o pentru copilul său pe care l-a avortat acum mulți ani, poezie care apare în cartea menționată mai sus:

Aș fi vrut să fii mic, pentru a te putea îmbrățișa. 
Aș fi vrut să fii mare, ca să mă poți sprijini. 
Aș fi vrut să te uiți pe fereastră iarna, 
Să privești cum începe să cadă zăpada.
Aș fi vrut să stai înfofolit sub pături în timpul unei furtuni, 
În liniște astfel încât să auzi sunetul ploii. 
Aș fi vrut să fii bun cu câinii, ca să îi poți mângâia, 
Și afectuos cu oamenii în vârstă, ca să îi poți iubi. 
Aș fi vrut să fii chipeș, ca să mă pot lăuda cu tine, 
Cu ochi mari, ca ai mamei tale. 
Aș fi vrut să îți cânt, ca să te adorm, 
Și să îți poți continua visul care te-a trezit. 
Aș fi vrut să fii timid, ca să te văd roșind, 
Și încăpățânat, ca să mă pot certa cu tine. 
Aș fi vrut să te am alături de mine, ca să putem merge împreună în liniște, încercând să înțelegem la ce se gândește celălalt și nu poate spune. 
Aș fi vrut să te învăț toate lucrurile pe care nu știu să le fac. 
Aș fi vrut să pleci într-o zi, ca să mă pot bucura de ziua când te întorci acasă. 
Aș fi vrut să trăiești prima ta dragoste. 
Aș fi vrut să te am alături de mine în ziua când voi părăsi această lume. 
Aș fi vrut să te vreau, atunci când nu te-am vrut…

Sursă: Facebook/IoanaPicoș