„Acest copil nu are nici o șansă să supraviețuiască” – povestea unei mame curajoase
de Michelle Kaufman
20 iunie 2013
New Zealand Herald a publicat recent o știre despre povestea frumoasă a unei tinere mame curajoase, care a ales să dea viață copilului său nenăscut, după ce fusese avertizată de medici că bebelușul pe care îl purta în pântece, dacă ar fi supraviețuit, ar fi făcut-o numai pentru un timp foarte scurt de la naștere.
În a 16-a săpămână de sarcină, mamei, al cărei nume este Toni, i s-a dat vestea înspăimântătoare că o parte din creierul bebelușului se dezvolta mai rapid decât cealaltă. La o altă ecografie Toni a aflat că nu există lichid amniotic în jurul bebelușului. La alte ecografii s-a descoperit că nu existau oase ale feței, unele organe lipseau, iar plămânii erau subdezvoltați. În plus, Toni a fost diagnosticată cu ruptură prematură de membrană (PPROM), o condiție care afectează 2 din 100 de sarcini.
Lui Toni i s-a spus că nu există nici o speranță.
Atunci când experții medicali admit că nu există nici o șansă de supraviețuire, în general, soluția lor este de a „termina”.
Deși trei experți medicali îi spuseseră să pună capăt vieții copilului, această mamă curajoasă a rămas fermă în rolul său de a-și proteja, iubi și crește bebelușul. A ales viața în ciuda fricii de necunoscut.
Cu sprijinul familiei, au găsit pe internet cazuri de peste ocean, care le-au dat speranțe. Dar Janine, mama lui Toni, își amintește cât de fermi erau profesioniștii din domeniul medical:
Fiica mea plângea și doctorița i-a spus: „Acesta nu este un articol săptămânal dedicat femeii… nu va fi o sarcină miracol… acest copil nu va supraviețui.”
Dar la 32 de săptămâni s-a născut micuța Ava. Perfect normală. Ea nu a avut niciuna dintre anomaliile diagnosticate înainte de naștere, ci doar un rinichi potcoavă, nediagnosticat la ecografii, dar care e o anomalie destul de întâlnită în rândul noilor născuți, 1 din 400 suferind de așa ceva. Pentru că Ava a fost născută prematur, cu 8 săptămâni înainte de termen, a petrecut ceva timp în incubator, dar a fost puternică și a putut să meargă acasă după două săptămâni.
În aceste vremuri în care ecografiile prenatale sunt o rutină, această întâmplare (și nenumărate alte situații similare), ar trebui să servească drept avertisment pentru profesioniștii din domeniul medical, pentru părinți și pentru familii. De prea multe ori un diagnostic prenatal de deficiență, dizabilitate sau o condiție de limitare a vieții, sfârșește printr-un avort. Adesea, aceasta se datorează presiunii exercitate de către experții medicali, lipsei de informare și fricii de necunoscut.
Dar povestea bebelușului Ava arată că uneori doctorii pot greși.
Și chiar dacă nu greșesc, de ce răspunsul e avortul?
Maternitatea începe odată cu apariția unei noi vieți. Mamele își iubesc, își protejează și își cresc copiii. Toni a arătat mamelor de pretutindeni, care se confruntă cu necunoscutul, cum să facă acest lucru cu curaj.
Sursă: LifeSiteNews