„A fost ca și cum ceva se rupea din mine: viața însăși” / Mărturii despre criza de sarcină #96

de Redacția Stiripentruviata.ro

Se întâmpla în urmă cu 17 ani. L-am cunoscut când aveam 18 ani și era prima mea iubire. După un an de relație, de ziua mea, am simțit că e ceva în neregulă și, după un test pozitiv, lumea mea se prăbușea.

Eu eram în ultimul an de liceu și el cu patru ani mai mare, dar nu vroiam niciunul din noi doi un copil care ne încurca. Poate că nici nu am discutat serios posibilitățile, eram niște copii fără minte și, sincer, la vremea aceea, nu știam că un avort înseamnă moartea unui copil.

De fapt, nici nu știam despre măsurile de protecție. Credeam că prin ferire e imposibil să rămâi gravidă. Și, de aceea, el credea că sigur am fost eu cu altcineva.

Am crezut prima dată că este un coșmar, dar îmi dădeam seama cât e de real când mi-a confirmat doctorul și mă pregătea pentru avort.

A fost cea mai cumplită experiență. A fost ca și cum ceva se rupea din mine: viața însăși (aveam să înțeleg mai târziu)…

Mi-a trebuit mult să-mi revin și mai greu a fost că nu a fost nimeni alături de mine. Nici măcar el.

Apoi, ușor-ușor, relația a început să se distrugă, dar am stat șapte ani împreună, cu bune și rele.

Când s-a terminat totul, am vrut în nenumărate rânduri să mor, dar Dumnezeu mi-a deschis ochii și am avut curaj să ajung la un preot, care m-a ajutat mult să mă ridic. Am reușit după doi ani să-mi revin și să cunosc pe altcineva și să mă căsătoresc.

Rana provocată de acel avort se cunoștea în suflet. Eram total golită și nu vroiam deloc să am copii. Respingeam ideea. Soțului meu nu i am spus niciodată ce se întâmplase. El își dorea mult copii și, de aceea, într-un final am acceptat și am făcut un băiețel.

Am suferit la naștere acea depresie care mă făcea să plâng întruna și să resping copilul. Scriind acum, când copilul are deja un an și opt luni, încă nu-mi vine să cred.

Aș vrea să le strig în gura mare tuturor femeilor care vor să facă avort, că îți nenorocește toată viața. Îți dispare toată fărâma de iubire din suflet. Ești un om pustiit, fără niciun țel.

Când am reușit să-mi revin, am privit acest copil altfel și îl iubesc din tot sufletul și mă bucur că Dumnezeu mi-a scos în cale pe soțul meu și pe părintele duhovnic, fără de care nu aș fi reușit să ies din groapă.

Încă mai resimt durere și mă gândesc că nu sunt o mamă bună și poate copilului îi este mai bine fără mine și aș vrea să fug. Dar Dumnezeu mă ajută mereu să mi revin.

Am înțeles târziu că un avort înseamnă de fapt moarte. Oricât s-ar strădui unii să zică că în prima lună copilul nu e format, de fapt el este acolo chiar din prima zi.

Sper ca povestea mea să fie utilă și îmi doresc să nu treacă nimeni prin așa ceva. 

M.A., jud. Vrancea

Sursa: Avorturiregretate.ro

Citește mai multe mărturii despre criza de sarcină

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând persoane cunoscute care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com

Mărturiile pot fi complet anonime și garantăm că datele personale sau de contact ale celor care le trimit nu vor fi făcute publice decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.