teoria genului

Teoria genului și mobilizarea franceză – „o revoltă contra tiraniei de distrugere din timpurile noastre”

broken-family

În zilele noastre, școlile franceze au început să predea „teoria genului”. Scopul acestui nou concept este acela de a schimba concepția despre gen și de a modifica rolurile sociale ale femeilor și bărbaților. Astfel, homosexualitatea este prezentată, printre altele, ca un model de interacțiune socială. Unii părinți simt că încă de la vârsta de șase ani copiii vor deveni ținta unei „corupții oficiale obligatorii”. Dar protestele lor nu sunt luate în considerare.

Care sunt perspectivele acestei „teorii a genului”? Care este pericolul unui astfel de subiect? Este posibil să împaci „drepturile democratice pentru toți” și salvarea valorilor creștine?

Discuția o avem cu Pavel Parfentiev, director general al Centrului de Analiză a Politicii Familiale din Federația Rusă, președinte al organizației publice interregionale „Pentru drepturile familiei”, ambasador al Congresului Mondial al Familiei pe lângă instanțele europene și, de asemenea, consultant în drept internațional al acestui congres.

Pavel Parfentiev, ne puteti reaminti ce este teoria genului?

Teoria genului este de fapt o ideologie radicală și nu o teorie științifică. Acest tip de teorie, după care „identitatea genului” unei persoane nu depinde de apartenența sexuală și se poate simplu construi din punct de vedere social, nu are niciun fundament solid. Prin urmare, dezbaterea asupra introducerii în școli este aceea de a ști dacă această ideologie contra-naturii și antifamilială trebuie să fie predată sub masca științei. Este dificil să abordezi această chestiune fără a arăta atacurile la scară mondială asupra valorilor familiale și morale de astăzi.

În mod evident, acestea provoacă o importantă mișcare de protest în rândul unei mari părți a societății și mai ales în rândul creștinilor practicanți. Manifestațiile care au urmat sunt perfect justificate și sper să crească, să se structureze și să se organizeze.

„Toți creștinii,și chiar toate forțele sociale sănătoase din diferite țări trebuie să se unească astăzi pentru a păstra și proteja principiile fundamentale ale societății”.

Astăzi, așa cum am învățat de la colegii mei francezi, datorită protestelor publice, predarea „teoriei de gen” a fost amânată oficial de către autorități, dar încercările de a o introduce continuă vrând-nevrând.

Cu toate acestea, este important să nu se ia în considerare această problemă ca o chestiune izolată. În acest moment, ansamblul valorilor ce stau la baza societății sunt contestate – familia naturală întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, drepturile părintești, dreptul la viață de la concepție până la moartea naturală, dreptul de a practica liber religia.

Și toate aceste fundamente sunt supuse acum unei amenințări sistemice extrem de gravă. Sunt convins că toți creștinii, și chiar toate forțele sociale sănătoase din diferite țări trebuie să se unească acum pentru a păstra și proteja aceste principii fundamentale ale societății . Fără ele, este amenințată însăși existența umanității. 

Care este pericolul educației de gen?

Ea încearcă să le inoculeze copiilor o ideologie care nu are nicio bază științifică reală și se dovedește distructivă pentru familie, pentru societatea în ansamblu ei și pentru moralitate. Această educație nu aduce nimic în realitate, ci distruge.

Aceasta seamănă foarte mult cu predarea obligatorie a ateismului din vremea regimului sovietic, dar mult mai periculoasă. În ciuda faptului că l-a uitat pe Dumnezeu, omul care a păstrat cât de cât bazele naturale și valorile familiei se întoarce, mai devreme sau mai târziu, la credință – sau cel puțin urmașii lui. Dar aici este vorba despre dărâmarea tuturor fundamentelor naturale ale societății prin intermediul sistemului educațional. Este o distrugere mult mai profundă decât cea produsă de simpla propaganda forțată a ateismului.

Trebuie remarcat că această formare, fără consimțământul părinților sau împotriva voinței lor, încalcă în mod deliberat unul dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul părinților în conformitate cu dreptul internațional. Este vorba despre dreptul părinților de a alege educația copiilor lor, aceea care este conformă cu convingerile lor morale și religioase .

De multă vreme, acest drept a fost încălcat în mod grav în mai multe țări europene, cum ar fi Suedia și Germania, unde guvernul persecută părinții care încearcă să-și educe copiii pe cont propriu și nu la școală, deși acest drept este recunoscut de standardele internaționale. O alta formă care arată nerespectarea acestui drept este, de asemenea, reflectată de introducerea în programa școlară, fără acordul sau împotriva voinței părinților, a altor ideologii sociale radicale cum este și teoria genului.

În mod special, aceste teorii sunt incompatibile cu convingerile creștine, evreiești sau musulmane. Adevărul este că există o dorință de a scoate din mintea copiilor credința și valorile transmise de familiile lor. Este vorba despre încălcarea drepturilor universale ale omului.

«Prin teoria genului se pune problema abolirii tuturor valorilor de bază ale societății prin sistemul educațional. Este o distrugere mult mai profundă decât cea produsă de simpla propaganda forțată a ateismului.» 

Sunt compatibile valorile creștine cu drepturile omului? 

Valorile creștine sunt prea bine compatibile cu drepturile omului. Aș spune, chiar, că nu este posibil să avem într-o societate liberă drepturi ale omului, egalitate și o veritabilă democrație fără valori creștine. De fapt, toate aceste valori își datorează apariția lor, în conștiința europeană, creștinismului.

Ceea ce se întâmplă acum este o tentativeă de a distruge adevăratele drepturi ale omului, democrația, punînd în locul lor «noile valori», construite artificial ca și celebra «orientare sexuală». Această tentativă încalcă normele universale ale dreptului internațional. Este la mijloc un truc ideologic care constă în încălcarea drepturilor omului acuzîndu-i de abuz pe cei care apără familia, drepturile omului, viața și natura umană.

Nu trebuie să ne lăsăm manipulați de argumentul care vine să declare brusc incompatibilitatea valorilor creștine cu «drepturile omului», un concept care este denaturat pentru că nu se mai pune problema de a respecta drepturile omului, ci de cu totul altceva. Cum să vorbești de incompatibilitate în timp ce exercitarea liberă a religiei, înțelegem aici publică, constituie unul din drepturile fundamentale recunoscute oamenilor.

De fapt, avem acum în creștere o mișcare internațională care apără familia naturală, căsătoria între un bărbat și o femeie, drepturile fundamentale parentale și dreptul la viață de la concepție până la moartea naturală – este în prezent cea mai pertinentă și importantă mișcare pentru apărarea drepturilor omului. Această mișcare este o oportunitate pentru oameni de a-și păstra umanitatea, iar societatea lor de a rămâne umană. Este vreun drept mai important decât acela de a fi uman?

Aceasta nu este o coincidență dacă, de exemplu, tot mai mulți oameni din întreaga lume, inclusiv experți, politicieni și personalități publice, se alătură activităților Congresului Mondial al Familiilor – cea mai importantă inițiativă pe plan international  a apărătorilor familiei, a valorilor familiale și morale. În acest an, Congresul al VII lea a avut loc în Australia, la Sydney (de altfel, Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a trimis felicitări organizatorilor și participanților), iar în 2014 al VIII lea Congres va avea loc în Moscova.

Ce argumente pot fi invocate pentru a refuza adoptarea și înregistrarea uniunilor de același sex?

Este obligatoriu ca într-o societate democratică să acorzi dreptul de a fura, de a ucide sau de a răspândi bolile periculoase? Desigur că nu. Este greșit să afirmi că «într-o societate democratică ai dreptul la orice».

«Nu este posibil să avem într-o societate liberă drepturi ale omului, egalitate și o veritabilă democrație fără valori creștine»

Trebuie să înțelegem un lucru simplu: acordarea unui drept unei persoane aduce întotdeauna o limitare a drepturilor și libertăților altora. Într-o societate sănătoasă, mai ales într-una democratică, echilibrul este menținut întotdeauna. Dacă mergem la rădăcina legii, baza acestui echilibru este foarte simplă. Fiecare persoană trebuie întotdeauna să se poată bucura de drepturile și de libertatea de care are nevoie pentru a rămâne om și pentru a-și urma propriul destin – cu excepția cazului, desigur, în care își folosește drepturile în scopuri distructive și în detrimentul altora.

În plus, există întotdeauna limite ale libertății personale: legea apără – iar aceasta este valabil într-o societate democratică – valorile în jurul cărora societatea s-a construit și s-a dezvoltat.

Aceste valori sunt vii, familia întemeiată de un tată și de o mama, educația familială, dreptul familiilor de a transmite în mod liber valorile lor propriilor copii – și toate acestea trebuiesc protejate de lege. Ceea ce le distruge nu poate fi numit «drept». Ontologic vorbind, un drept, în linii generale, nu poate fi decât un lucru bun, iar ceea ce este rău prin natura sa – de exemplu, recunoașterea cuplurilor de același sex într-o familie (și, prin urmare, distrugerea adevăratului concept al familiei) – nu poate fi considerat pur și simplu un drept. Nu este posibil ca o nedreptate vizibilă să devină brusc «drept».

Normele internationale prevăd că apărarea familiei și a moralității publice sunt valori care definesc limitele libertății individuale. Fără aceste limite, nu este posibilă o societate democratică.

Nu este mult de când am semnat, ca expert, un document internațional: este vorba de un apel al avocaților provenind din diferite țări contra traficului de copii, transformați în obiecte. Aceasta se întâmplă în timp ce noi decidem dacă există „un drept al copilului”. Un astfel de lucru nu există și nici măcar «un drept de a obține un copil».

Copilul este cel care are dreptul de a avea o familie, în acest caz un tată și o mamă. Copilul este cel care are nevoie de un tată și de o mamă, și nu de «două mame» sau de «doi tați». Adopția de către homosexuali distruge acest drept al copilului, unul din cele mai importante din câte dispune. El devine pur și simplu, din păcate, un obiect. Acest lucru se întâmplă sistematic în timp ce noi ne îndepărtăm de familia naturală și începem să credem că un adult dispune de dreptul copilului – toate acestea conduc la lucruri hidoase din punc de vedere moral și lipsite de orice temei în termeni de filosofie a dreptului – ca surogatul maternal, de exemplu.

«Organizația noastră se pregătește să facă un apel la Ministerul Afacerilor Externe [rus] pentru ca acesta să recurgă la mecanismele internaționale pentru a denunța represiunea poliției exercitată nedrept împotriva acestor demonstranți.»

Este necesar să-i sprijinim pe francezi în mișcările lor de protest?

Sunt convins de faptul că în întreaga lume, toate forțele sociale serioase și de bună credință, ca și oameni de-a dreptul rezonabili, trebuie să se solidarizeze acum pentru a apăra familia, căsătoria, drepturile familiei, ale părinților și viața umană. Cum s-ar putea altfel? Provocarea este de a rămâne umani. În discursul său la  summit-ul demografic  internațional «Familia și viitorul umanității», ținut la Moscova în 2011, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Arhiepiscopul Kyrill, a declarat: «Astăzi, toate forțele sănătoase trebuie să se unească pentru a proteja valorile familiei și ale moralei». Iar eu nu pot decât să fiu de acord cu aceasta.

Nu-mi place să port insigne, simboluri , tricouri cu logo-uri . Dar mă surprind și pe mine că vreau să-mi cumpăr o insignă sau vreun tricou, cu simbolul de «Manif pour Tous» – organizație franceză de coordonare a demonstrațiilor împotriva legii privind legalizarea căsătoriilor și adopțiilor de către persoane de același sex. Desigur, eu susțin pe deplin protestul – este corect și perfect legal.

Este o revoltă împotriva tiraniei distructive a timpului nostru. De asemenea, este la fel de îndreptățit (protestul) ca și răscoalele împotriva sclaviei din trecut sau lupta împotriva nazismului. Poate chiar mai mult, pentru că există aspecte mult mai profunde ale naturii umane care sunt amenințate.

Reamintesc că organizația noastră se pregătește să facă un apel la Ministerul Afacerilor Externe [rus] de a recurge la mecanismele internaționale pentru a denunța represiunea poliției exercitată pe nedrept împotriva demonstranților. Și știu că mulți colegi din Rusia și alte țări vor sprijini decizia noastră.

Sursă: Pravmir.ru

Preluat de pe Vremuri vechi și noi

 




Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Articole relaționate

Back to top button