Tatăl a 13 copii: „Când s-au înmulțit copiii, ne-am îmbogățit și noi!” – interviu cu familia care a primit Ordinul Patriarhal „Sfinții Martiri Brâncoveni”

Neculai și Georgeta Popa din localitatea Roznov, județul Neamț, sunt părinții unei familii cu 13 copii.

De sărbătoarea Sfintei Parascheva, la Iași, ei au primit Ordinul Patriarhal „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru bucuria cu care au acceptat și întâmpinat viața în familia lor și pentru jertfa constantă depusă în creșterea copiilor lor.

Distincția a fost acordată în prezența ierarhilor și oficialităților de stat care au participat la hramul Sf. Cuvioase Parascheva.

Stiripentruviata.ro a obținut un interviu fulger chiar după acordarea distincției.

Să facem cunoștință!

Gabriela: Tata, Neculai, are 52 de ani, mama, Georgeta, are 48. Iar noi suntem: Rebeca – 26 ani, preoteasă, absolventă a Facultății de Matematică, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Ligia – 24 ani, pictoriță, absolventă a Facultății de Arte plastice, Universitatea de Artă „George Enescu” din Iași, Cornel – 23 ani, web designer, absolvent al Facultății de Economie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Gabriela – 22 ani, studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, Specializarea Asistență Medicală Generală, Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, Estera – 21 ani, studentă în anul III la Facultatea de Farmacie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Iași, Silvia – 19 ani, studentă în anul I la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educație, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, Universitatea „Al. I. Cuza din Iași, Mihaela – 17 ani, elevă în clasa a XII-a, Liceul Teoretic Roznov, Cristiana – 16 ani, elevă în clasa a X-a, Colegiul Național Petru Rareș din Piatra Neamț, Iuliana – 14 ani, elevă în clasa a VIII-a, Liceul Teoretic Roznov, Paula – 11 ani, elevă în clasa a V-a, Liceul Teoretic Roznov, Emilian – 8 ani, elev în clasa a II-a, Liceul Teoretic Roznov, Matei – 6 ani, elev în clasa 0, Liceul Teoretic Roznov, și Andrei-3 ani.

Cum e să trăiești într-o familie cu atâția frați? Nu vă certați între voi?

Gabriela: Nu. Este și frumos, dar este și greu uneori. E frumos când ne adunăm toți la masă, când stăm toți împreună și facem ceva, cântăm, de exemplu. Este și greu, că trebuie să muncim, ca să ne câștigăm pâinea.

La școală nu vă priveau ciudat, fiind mai mulți frați decât media?

Estera: Eram mulți, dar colegii s-au obișnuit cu noi în timp. Știau că suntem frați și semănam între noi.

Cum vă înțelegeți între voi, nu vă certați pe lucruri?

Estera: Ne mai și certăm câteodată, dar încercăm să ne înțelegem până la urmă.

Cum v-ați simțit azi la premiere și oferirea distincției patriarhale?

Cristiana: Foarte bine ne-am simțit. Nu ne așteptam chiar la atât, dar…

Matei: Bine!

Doamnă și Domnule Popa, dumneavoastră ați crescut în familii cu mulți frați?

Neculai Popa: Noi am fost patru frați.

Georgeta Popa: În familia mea am rămas șase frați. Mama a născut zece copii, dar patru frați au murit de mici.

„În viață, dacă ai țeluri, nu te mai uiți la mărunțișuri”

Ați simțit vreodată o greutate, v-au venit gânduri de felul „mai vine un copil, e prea mult”?

Neculai Popa: Asta a fost exclus. Prima fiică, Rebeca, s-a născut în 1988, la București. Aveam 26 de ani, iar soția avea 22 ani. În viață, dacă ai țeluri, nu te mai uiți la mărunțișurile de pe margine. Noi am stabilit de la bun început: pe toți copiii pe care Dumnezeu ni-i va dărui, noi îi primim. Și atunci am mers fără probleme. Totul devine normal. Un copil nu era o noutate deosebită neapărat, ceva care să ne surprindă negativ. Niciun copil nu vine să sărăcească. Toți au venit cu binecuvântarea lor și ne-au îmbogățit. Când aveam mai puțini copii, eram mai săraci! Când s-au înmulțit copiii, ne-am îmbogățit și noi.

Lumea spune că e nevoie de mulți bani ca să crești un copil. Cum vă descurcați din acest punct de vedere?

Neculai Popa: Ai nevoie de bani, dar… nu e Dumnezeu sărac! L-a pus cineva pe Dumnezeu la încercare și l-a găsit sărac? Nu-i Dumnezeu sărac! Dumnezeu e bogat, îți dă – nu știm noi cere cât știe Dumnezeu să dea. Că Dumnezeu nu e un ageamiu, e împărat. El nu dă cu lețcaia, dă cu tolba. Și n-ai de ce să te temi.

V-ați simțit vreodată discriminați sau priviți ciudat pentru că aveți atât de mulți copii?

Neculai Popa: Când ne-am mutat în Roznov, așa eram priviți în primă fază.Dar situația s-a redresat imediat ce i-au văzut că merg la școală, iau coroniță, zic: „Sărut-mâna!”. Toți au început să-i îndrăgească și s-a schimbat imaginea rapid. A fost doar primul impact mai dificil, situația s-a schimbat imediat. Când văd realitatea, oamenii nu mai cred în idei preconcepute. Oricum, eu niciodată nu m-am simțit umilit în fața celor care la un moment dat s-au mirat că avem mai mulți copii. Eu mă uitam la astfel de persoane ca la niște oameni care încă nu înțeleg. Mi-era mie milă de ei. Pentru că știam la ce sfârșit ajung majoritatea… Cei cu un copil, le-a plecat copilul, sau cine știe ce s-a întâmplat și acum își plâng singurătatea.

Mulți tineri din ziua de azi spun mereu că nu sunt pregătiți pentru căsătorie, nu sunt pregătiți pentru a avea copii… ce le-ați spune acestora?

Neculai Popa: N-ai ce să te pregătești! Singura noastră datorie este să ne lăsăm în mâna lui Dumnezeu și să primim toate câte ne dă El. Ce să pregătim noi? „Doamne, stai că nu-s gata, mai așteaptă-mă să-mi iau pantofi, să am cu ce mă duce la Maternitate”?

Doamnă Popa, copiii dumneavoastră se înțeleg bine; ați făcut ceva special pentru a nu fi egoiști?

Georgeta Popa: Nu știu. Cred că totul a venit de la sine, ei fiind într-o familie… N-am avut probleme cu ei. Întotdeauna când venea cel mic, acela era cel mai așteptat, cel mai îndrăgit, nimeni nu se gândea că de-acum i se va împuțina ceva, va pierde ceva, nu va mai fi băgat în seamă; din contră, toți se bucurau când mă întorceam de la spital cu cel nou-născut.

Credeți că aspectele relațiilor dintre băieți și fete se pot învăța la școală?

Georgeta Popa: Nu la școală, acestea toate se învață în familie.

Au venit copiii acasă de la școală cu lucruri care v-au nemulțumit?

Georgeta Popa: Nu degeaba se spune că cei șapte ani de acasă sunt cei mai importanți. Totul pleacă din familie. Educația pleacă din familie. Totul de acasă. De aceea sunt și atâtea probleme la școală. Pentru că nu sunt cei șapte ani de-acasă, nu e educația primită în familie. Vin copiii acasă și zic: „Uite, mamă, ce ne spun” sau „Uite, mamă, ce spun copiii…” Dar noi încercăm să-i conștientizăm pe ei de ce să se ferească. Asta pleacă de la ei. Noi ne facem datoria ca părinți, îi învățăm. Apoi trebuie să-și facă și ei partea lor. Dar mai întâi trebuie să le fim noi exemplu.

Care ar fi calitatea esențială a unui părinte?

Georgeta Popa: Trebuie să fie el însuși exemplu pentru copilul lui. Degeaba vorbești, vorba fără faptă nu e nimic.

Cum le câștigați și le păstrați încrederea? Cu mențineți relația aceasta stabilă cu copiii de-a lungul timpului, chiar și în perioada lor dificilă de dezvoltare, la adolescență?

Georgeta Popa: E o parte mai sensibilă. Cred că nu reușesc întotdeauna să fac față, să mă-mpart pentru fiecare, dar asta o înțeleg și ei. Mi-au mai reproșat asta din când în când; dar mereu învățăm, mereu ne străduim.

Dacă v-au reproșat, e de bine, înseamnă că au nevoie de dumneavoastră, nu s-au depărtat. De obicei, la adolescență, se depărtează.

Georgeta Popa: Nu s-au depărtat. Dar fiecare vrea să te ocupi special de el, vrea să ai timp numai pentru el. Dar sunt copii înțelegători și m-au înțeles întotdeauna, pentru că au văzut că îi iubim pe toți, nu e nici unul mai prejos decât altul în inima noastră.

Cum v-ați gândit să îi ajutați să depășească problemele specifice adolescenței?

Georgeta Popa: Când nu am reușit să fiu acolo pentru ei, ei au știu ce să facă. Nu au venit cu toate problemele la mine, ci și-au găsit fiecare și câte un duhovnic bun. Contează foarte mult să fie copiii îndrumați către un duhovnic bun. Sunt lucruri pe care poate ei nu le pot spune părinților, trebuie să fim conștienți de asta. Dar, cu un duhovnic bun, în fața căruia se pot deschide și care știe să le dea un sfat bun, trec cu bine peste toate.

Să lăsăm copiii absolut liberi sau să îi ținem din scurt?

Georgeta Popa: Copiii nu trebuiesc îngrădiți. Copiii se răzvrătesc când sunt îngrădiți. Trebuie să le lăsăm o libertate. Dar, zic eu, o libertate întru Hristos. Asta este libertatea adevărată, nu libertatea fără noimă, fără un sens al vieții, pe care o cred că este libertate unii tineri în ziua de astăzi – o libertate care îi învață să-și permită orice lucru. Nu e libertate, și se vede că nu este ceva bun, căci de multe ori o astfel de libertate duce la distrugerea celui care a practicat-o. Nu ești liber când te droghezi, ci ești robul drogurilor. Și așa este cu orice lucru rău.

Ce este diferit la voi față de familiile în care este doar un copil ori maximum doi?

Ligia: Am învățat să împărțim totul, am avut cu cine să ne jucăm, nu ne-am simțit singuri niciodată.

Cristiana: Ne ajutăm unii pe alții la școală cu temele, cei mai mari îi ajută pe cei mai mici. Noi nu am avut nevoie de meditații, cum au nevoie copiii din familiile cu un singur copil.

Emilian: Putem să ne jucăm împreună și nu ne plictisim!

„Am înțeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plătește în viață”: Mărturia ginecologului care nu mai face avorturi printr-o minune a Sf. Dimitrie Basarabov

Îi datorează Sfintei Parascheva zâmbetul și bucuria de a fi mamă

---

---

Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com

---

DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

---