Roadele perverse ale fertilizării in vitro

ivf

de Judie Brown

Fertilizarea in vitro este enumerată printre procedurile medicinei reproductive, alături de contracepţie şi tratarea infertilităţii şi a sarcinilor cu probleme.

Infertilitatea este incapacitatea cuplurilor de a obţine o sarcină prin metode naturale. Este problema care a iniţiat interesul pentru studierea fertilizării in vitro de către „părinţii” acesteia, medicii Patrick Steptoe şi Robert Edwards. După câteva eşecuri, au obţinut primul copil născut în eprubetă, pe Louise Brown. În 27 iulie 1978, pe prima pagină a ziarului local din oraşul natal al fetei, The Evening News, scria: „Faceţi cunoştinţă cu Louise, primul bebeluş născut în eprubetă… SUPERBEBE”.

Este demnă de interes povestea reuşitei lui Edwards şi Steptoe, dar felul în care a fost folosită descoperirea lor face din procedură una lipsită de etică şi integritate.

Roadele fertilizării in vitro sunt diabolice din multe puncte de vedere şi pun sub semnul întrebării aventura de a crea persoane în eprubetă.

Oamenii cu integritate ar fi trebuit să ia măsuri ca să înceteze manipularea umanităţii. La nouă ani de la naşterea primului astfel de copil, Biserica Catolică avertiza că omul a obţinut o putere fără precedent asupra vieţii umane incipiente, nu numai asistând, ci chiar dominând procesul de procreaţie prin tehnici care îi permit să-şi ia destinul în propriile mâini, dar îl şi expun la ispita de a „depăşi limitele rezonabile ale naturii”.

S-a căzut cu prisosinţă pradă acestei ispite la care se referea în 1987 Papa Ioan Paul al II-lea.

Titlurile din ziarele de azi dau dovadă de prăpastia căscată între legile naturii şi dorinţa omului de a fi Dumnezeu. Poate că fertilizarea in vitro a fost de la bun început o idee proastă.

Iată câteva titluri din presa zilei: „Gemenii născuţi din mame-surogat trebuie să aibă dreptul de a păstra legătura cu părinţii genetici”.

Reporterul nu ştie că, de fapt, „părintele genetic” al celui de al doilea geamăn este primul geamăn, nu donatorii de material biologic care au contribuit la conceperea copiilor. La asta se mai adaugă şi faptul că, într-un astfel de caz, este posibil ca ovulul şi sperma folosite la generarea gemenilor să fi fost donate în mod anonim.

Alt titlu: „Gameţii sintetici le-ar putea permite homosexualilor să aibă copii”. Astfel de relatări amintesc de dezbaterea din jurul clonării umane. De fapt, astfel de practici sunt exact la fel ca şi clonarea, după cum a subliniat cu zece ani în urmă profesorul Dianne Irving, aducând ca argument o bibliografie stufoasă.

Dar colecţia de poveşti de groază a zilei ar fi incompletă fără acest titlu: „Judecător decide că cel care a furnizat spermă unui cuplu de lesbiene le datorează pensie alimentară”. Omul care a donat sperma a declarat că renunţase în prealabil la drepturile parentale. Desigur, există întrebarea de ce a mai donat?

 

Sursa: American Life League

Traducere: Ştefana Totorcea

, , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns