Roadele perverse ale fertilizării in vitro

de Judie Brown

Fertilizarea in vitro este enumerată printre procedurile medicinei reproductive, alături de contracepție și tratarea infertilității și a sarcinilor cu probleme.

Infertilitatea este incapacitatea cuplurilor de a obține o sarcină prin metode naturale. Este problema care a inițiat interesul pentru studierea fertilizării in vitro de către „părinții” acesteia, medicii Patrick Steptoe și Robert Edwards. După câteva eșecuri, au obținut primul copil născut în eprubetă, pe Louise Brown. În 27 iulie 1978, pe prima pagină a ziarului local din orașul natal al fetei, The Evening News, scria: „Faceți cunoștință cu Louise, primul bebeluș născut în eprubetă… SUPERBEBE”.

Este demnă de interes povestea reușitei lui Edwards și Steptoe, dar felul în care a fost folosită descoperirea lor face din procedură una lipsită de etică și integritate.

Roadele fertilizării in vitro sunt diabolice din multe puncte de vedere și pun sub semnul întrebării aventura de a crea persoane în eprubetă.

Oamenii cu integritate ar fi trebuit să ia măsuri ca să înceteze manipularea umanității. La nouă ani de la nașterea primului astfel de copil, Biserica Catolică avertiza că omul a obținut o putere fără precedent asupra vieții umane incipiente, nu numai asistând, ci chiar dominând procesul de procreație prin tehnici care îi permit să-și ia destinul în propriile mâini, dar îl și expun la ispita de a „depăși limitele rezonabile ale naturii”.

S-a căzut cu prisosință pradă acestei ispite la care se referea în 1987 Papa Ioan Paul al II-lea.

Titlurile din ziarele de azi dau dovadă de prăpastia căscată între legile naturii și dorința omului de a fi Dumnezeu. Poate că fertilizarea in vitro a fost de la bun început o idee proastă.

Iată câteva titluri din presa zilei: „Gemenii născuți din mame-surogat trebuie să aibă dreptul de a păstra legătura cu părinții genetici”.

Reporterul nu știe că, de fapt, „părintele genetic” al celui de al doilea geamăn este primul geamăn, nu donatorii de material biologic care au contribuit la conceperea copiilor. La asta se mai adaugă și faptul că, într-un astfel de caz, este posibil ca ovulul și sperma folosite la generarea gemenilor să fi fost donate în mod anonim.

Alt titlu: „Gameții sintetici le-ar putea permite homosexualilor să aibă copii”. Astfel de relatări amintesc de dezbaterea din jurul clonării umane. De fapt, astfel de practici sunt exact la fel ca și clonarea, după cum a subliniat cu zece ani în urmă profesorul Dianne Irving, aducând ca argument o bibliografie stufoasă.

Dar colecția de povești de groază a zilei ar fi incompletă fără acest titlu: „Judecător decide că cel care a furnizat spermă unui cuplu de lesbiene le datorează pensie alimentară”. Omul care a donat sperma a declarat că renunțase în prealabil la drepturile parentale. Desigur, există întrebarea de ce a mai donat?

Sursa: American Life League

Traducere: Ștefana Totorcea