familiehomosexualitate

Intervenția Coaliției pentru familie la Comisia Juridică a Senatului în privința parteneriatului civil

Foto: Coaliția pentru Familie
Foto: Coaliția pentru Familie

Azi, 5 octombrie 2016, Comisia Juridică a Senatului a discutat inițiativa legislativă privind legalizarea parteneriatul civil a deputatului Remus Cernea.

Este vorba despre a treia încercare a deputatului Remus Cernea de a legifera parteneriatul civil.

Prima încercare datează din 2013, pe când era membru al Partidului Verde, și i s-au alăturat la semnarea inițiativei deputații Liviu Harbuz, Cristina Dumitrache, Ion Șcheau și Răzvan Tănase de la PSD, Cristinel Marian de la PP-DD și Răzvan Rotaru de la PC, în acel moment.

A doua încercare datează din 2014 și a fost depusă doar cu semnătura lui.

A treia încercare este făcută în acest an, 2016, cu susținerea deputaților Cristina Dumitrache de la PSD, Cristian Horia și Dragoș-Ionel Gunia de la PNL și Mihai Sturzu independent, în acel moment.

La audieri a participat și reprezentantul Coaliției pentru familie, domnul Bogdan Stanciu. Amintind de Memoriul amănunțit depus la Comisie de către Coaliția pentru familie, acesta a punctat principalele rațiuni pentru care Coaliția nu este de acord cu inițiativa respectivă.

Urmărește aici VIDEO cu personalități care susțin demersul Coaliției pentru Familie

În primul rând, Coaliția pentru Familie s-a referit la faptul că parteneriatul suprapune instituția căsătoriei:

In ce priveste cuplurile heterosexuale, apreciem că introducerea parteneriatului civil este lipsita de interes juridic, atata vreme cat acesta isi propune sa creeze un regim juridic cvasi-asemanator cu cel al institutiei casatoriei. Initiatorii propunerii legislative furnizeaza niste cifre despre care pretind ca ar reprezenta numarul cuplurilor heterosexuale necasatorite coabitante, ca argument pentru necesitatea protejării lor prin acest tip de uniune alternativă căsătoriei. Pe langa faptul ca noi contestam cifrele – numarul cuplurilor coabitante nu a crescut, ci a scazut intre penultimul si ultimul recensamant, cel putin asa arata datele INS – nu rezulta de nicaieri ca aceste cupluri, presupunand ca ele refuza casatoria, ar fi mai dispuse sa intre intr-un regim de parteneriat civil. Asa cum am aratat in ultimul capitol al memoriului nostru, care trateaza aspecte sociologice, e vorba pur si simplu atat despre cupluri care traiesc in asa-numita casatorie de proba: coabiteaza o perioada dupa care se casatoresc sau se despart, precum si de cupluri care vor trai impreuna fara sa intre vreodata intr-un angajament legal, INDIFERENT care ar fi acela. Nici vorba, deci, de nevoia unei institutii alternative la cea a casatoriei.

Se naste de aici si nevoia unei alte intrebari: daca cuplurile coabitante vor refuza si intrarea in parteneriatele civile, ce va trebui sa facem, sa inventam si o a treia institutie, in speranta absurda ca vor accepta, totusi, sa se asocieze unui regim juridic?!

Al doilea aspect punctat de Coaliția pentru Familie a fost faptul că parteneriatul nu este decât un pas spre legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex.

In ce priveste cuplurile monosexuale, cu toata deferenta posibila fata de alegerea lor de viata privata, din experienta altor tari si din istoria ultimelor 2 decenii si jumatate rezulta cu claritate o concluzie: intotdeauna si peste tot, parteneriatul civil nu a avut niciun alt rost decat acela de a face, incetul cu incetul, acceptabila ideea de „casatorie” intre persoane de acelasi sex si de a inlesni modificarea in acest sens a legislatiei familiei.

În memoriul amintit, este prezentată lista țarilor și anii în care acestea au legalizat întâi parteneriatul civil iar apoi „căsătoria” monosexuală:

Danemarca: 1989, 2012;
Norvegia 1993, 2001;
Suedia 1995, 2009;
Islanda 1996, 2010;
Belgia 1998, 2003;
Franța 1999, 2013;
Olanda 1999, 2001;
Finlanda 2002, 2014;
Luxemburg 2004, 2014;
Marea Britanie 2005, 2013;
Spania 2001-2002, 2004;
Portugalia 2001, 2010;
Germania 2001, iar prin modificări succesive ale legii și prin decizii ale instanței, s-a ajuns ca diferența între parteneriat și căsătorie să rămână doar una de denumire, drepturile fiind cvasi-identice;
Elveția 2005 și se discută de cca. 5 ani despre instituirea prin legea a „căsătoriei” unisex.

De altfel, acest model a fost indicat drept model ce către domnul Remus Cernea într-o declarație pentru Mediafax din 12 aprilie 2013:

Eu am deja în vedere un proiect de lege care să reglementeze parteneriatul civil între persoanele heterosexuale sau persoane de același sex pe model francez. În Franța, mai întâi a fost adoptată legea privind parteneriatele civile, iar la începutul acestui an a fost adoptată egea privind drepturile cuplurilor de același sex de a se căsători.

Doar câteva țări au reușit să reziste presiunii trecerii de la parteneriat la „căsătorie”: în urma unor referendumuri, precum Croația și Slovenia; sau prin modificarea Constituției, precum Ungaria.

Al treilea aspect prezentat a vizat lipsa de ancorare în spațiul românesc a inițiativei.

Dintr-o perspectiva mai larga, noi va solicitam sa refuzati ceea ce s-ar putea numi, fara teama de a gresi, un „diktat ideologic”. Parteneriatul civil nu are niciun fel de corespondent nici in legislatia si nici in realitatea istorica si sociala romaneasca. Grefarea unui astfel de mutant pe corpusul juridic romanesc doar pe motivul ca „altii au facut-o” este absurda si periculoasa. Legislatia familiei ramane, deocamdata, apanajul direct si exclusiv al legiuitorului roman care trebuie sa tina cont de valorile culturale si de institutiile verificate istoric ale natiunii romane.

Poziția reprezentantului Coaliției pentru Familie la audierea din Comisia Juridică a Senatului asupra propunerii legislative privind parteneriatul civil se poate citi integral pe pagina organizației.

Urmărește aici VIDEO cu personalități care susțin demersul Coaliției pentru Familie

 


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button