Declinul familiei, declinul Europei

ID-100201664

Un dosar publicat pe 25 iulie în ziarul britanic The Guardian se intitula: „Marriage falls out of favor for young Europeans as austerity and apathy bite” („Casatoria scade în popularitate la tinerii europeni afectaţi de austeritate şi apatie”) Îl puteţi citi aici. Subtitlul e la fel de sumbru: experţii dau vina pe schimbările economice şi culturale pentru numărul scăzut al căsătoriilor („Experts blame economic and cultural changes for decline în weddings”)

Din 2006 am atenţionat mereu că experimentele sociale moderne privind căsătoria şi familia promovate în numele „drepturilor omului” vor duce inevitabil la declinul instituţiei căsătoriei şi familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sunt ştirile, studiile şi sondajele de opinie care confirmă ceea ce atît noi, cît şi alţii am prezis cu ani în urmă. Începînd din 1989, societatea a experimentează cu „€œparteneriatele civile”, în anul acela Danemarca legalizînd pentru prima dată în istorie concubinajul heterosexual şi homosexual. Parteneriatele civile au dat astfel oportunitatea tinerilor să opteze pentru un cadru de convieţuire socială străin căsătoriei, şi au făcut-o. Începînd din 2002, societatea experimentează cu „€œcăsătoriile” unisex, Canada devenind prima ţară din lume care să le legalizeze şi să le declare un „€œdrept al omului”. Olanda a făcut la fel, Belgia la fel, Scandinavia (cu excepţia Finlandei) la fel, aşa cum după ele au făcut şi alte ţări europene, ultimele fiind Marea Britanie şi Franţa socialistă în 2013.

şi, tot din 2002, oameni de bună credinţă, organizaţii pro-familie şi pro-viaţă din Europa şi restul lumii au început să atenţioneze că legiferarea de structuri sociale paralele cu căsătoria şi familia naturală va avea consecinţe negative şi de lungă durată pentru societatea occidentală. Noi ne-am alăturat acestor voci în 2006. Argumentele noastre şi ale altora în favoarea prudenţei au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetaţi ca „€œbigoti”, „intoleranti”, „depăşiţi”, sau a” care nu sînt în pas cu istoria”. Iată însă că tot mai multe articole şi studii apar, atît în Europa occidentală, cît şi în Statele Unite, care indică o tendinţă foarte îngrijorătoare: numărul persoanelor căsătorite este în scădere, numărul tinerilor care se căsătoresc e în scădere, numărul copiilor născuţi şi crescuţi în familii monoparentale e în creştere, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sunt în creştere şi încrederea tinerilor în cea mai importantă instituţie socială, familia şi căsătoria, a ajuns la o limită minimă nemaîntîlnită pînă acum. Despre ce e vorba?

The Guardian ne informează

Conform articolului din Guardian, apatia tinerilor europeni faţă de căsătorie şi familie este îngrijorător de ridicată. Majoritatea tinerilor europeni nu vor să audă de familie ori căsătorie. Articolul descrie în mod special apatia faţă de căsătorie şi familie a tinerilor din Italia, Franţa, Polonia, Spania, şi Grecia.

În Italia anului 2013 au fost încheiate sub 200.000 de căsătorii, cel mai mic număr din ultima sută de ani. În ultimii zece ani, numărul căsătoriilor a scăzut cu 24% şi cu 50% în raport cu 1965. În 2013, rata căsătoriilor italiene a fost de 3,3 la 1.000 de persoane. În 2003 era de 4,6 la 1.000 de persoane. Experţii italieni atribuie declinul numărului de noi căsătorii schimbărilor „€œculturale” care au avut loc în Italia ultimelor decade. Tinerii au devenit mai puţin interesaţi de religie şi tradiţie şi mulţi preferă să trăiască în concubinaj decît căsătoriţi. Motivaţia economică însă e şi ea prezentă, tinerii spunînd că nu au o situaţie financiară propice pentru formarea unei familii ori ca să facă copii. Din această cauză, mulţi tineri locuiesc cu părinţii. Statisticile europene arată că aproape jumătate dintre tinerii europeni între 18 şi 30 de ani încă locuiesc cu părinţii. Lipsa căsătoriilor înseamnă lipsa copiilor şi declinul demografic al Europei.

În Spania, vârsta medie a bărbaţilor care încă se căsătoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicată decît în anii ’80. Gândirea seculară devine şi ea tot mai infleuntă la tinerii spanioli, mulţi respingind căsătoria pentru că e o instituţie „€œpatriarhala” incompatibilă cu egalitatea între sexe şi libertatea sexuală.

În Franţa, indică sociologii, un factor care a cauzat scăderea numărului căsătoriilor a fost legalizarea parteneriatelor civile. Numite „pacs” (adică „pacte civil de solidarite”), ele sunt foarte populare în rîndul tinerilor francezi. Au fost introduse în 1999, iar în 2013 la fiecare trei căsătorii tradiţionale s-au încheiat alte două parteneriate civile (pacs). Doar o mică parte a celor care formează a€œpacs” se căsătoresc ulterior. Cei care formează parteneriate civile resping căsătoria tradiţională, pentru că nu sunt interesaţi de obligaţiile şi responsabilităţile aferente căsătoriei tradiţionale: monogamia, viaţa de cuplu, loialitatea. Parteneriatele civile sunt suficiente pentru scopul principal şi aproape exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sunt mai mici decît cele pentru persoanele necăsătorite.

Situaţia e la fel de sinistră şi în Grecia, informează sociologii greci. Mai mult de 60% dintre tinerii greci sunt fără slujbe, cea mai ridicată rată de şomaj în rîndul tinerilor din Uniunea Europeană. O altă cauză a declinului căsătoriei este mentalitatea nouă a tinerilor, care preferă să nu aibă obligaţii ori responsabilităţi faţă de o altă persoană din viaţa lor, cum ar fi soţul ori soţia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume şi creşte copii.

şi Polonia catolică şi tradiţională a fost afectată de trendul european anti-căsătorie. Anul trecut, numărul căsătoriilor în Polonia a fost cel mai redus din 1945 încoace. În Polonia, 43% dintre tinerii între 25 şi 34 de ani încă locuiesc cu părinţii. Asta, remarcă un sociolog, reflectă atitudinea tinerilor polonezi: „independenţă fără responsabilitate”. Consecinţele sunt palpabile: 21% din totalul copiilor născuţi în Polonia anul trecut aveau mame tinere necăsătorite. Un lucru surprinzător, adaugă The Guardian, considerînd că 95% dintre polonezi sunt catolici. Pentru mulţi tineri polonezi căsătoria nu mai e un a€œobiectiv de viaţă”.

La fel şi în Australia

Dezintegrarea familiei produce anual pierderi de peste 14 miliarde de dolari statului australian, nevoit să aloce fonduri publice pentru cheltuielile de judecată şi fonduri de asistenţă socială pentru familiile dezintegrate. Anual, statul australian plăteşte, în medie, 1.100 de dolari fiecărei familii în criză. Suma aceasta reprezintă consiliere ori plata chiriilor. Recent, statul australian a anunţat că va demara o politică socială de prevenire a crizelor de familie şi a destrămării familiilor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divorţului. Fiecare divorţ cauzează o pierdere de 100.000 de dolari, o sumă care creşte exponenţial, considerînd că anual 50.000 de australieni divorţează. În plus, statul australian intenţionează să emită bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritală fiecărui cuplu care intenţionează să se căsătorească.

Declinul căsătoriilor în America

Ironic, tot pe 25 iulie, revista americană Time a publicat şi ea un dosar privind declinul căsătoriilor în America, în special în rîndul tinerilor. Articolul poate fi citit aici. Un sondaj de opinie efectuat pe 1.000 de tineri născuţi după 1980 reflectă confuzia privind căsătoria şi viaţa de familie, pe de o parte, cît şi măsura în care le-a fost afectată gîndirea de teoriile „€œmoderne” privind instituţia căsătoriei pe care le învaţă în şcoală. 43% dintre ei cred că e potrivit ca, înainte de căsătorie, cuplul să primească o licenţă de „convieţuire” de doi ani, după care să decidă dacă vor sau nu să se căsătorească. 33% cred că e potrivit ca licenţele de căsătorie să fie emise pe perioade specifice de timp, şi limitate în timp, asemenea împrumuturilor la bancă: pe 5, 7, 10, sau 30 de ani, după care termenii căsătoriei să poată fi „€œrenegociati. 21% cred că soluţia ar fi ca, după 8 ani, soţilor să li se permită să-şi aleagă un nou soţ, fără consecinţe. 10% cred că societatea ar trebui să le acorde dreptul la „€œparteneri multipli” pe durata căsătoriei. În fine, 40% cred că e oportună abolirea căsătoriilor „pe viaţă”.

Consecinţe

Oare ştiu aceşti tineri ce pericolele îi aşteaptă? Îşi imaginează ei consecinţele punerii în practică a acestor idei? Fără îndoială, de vină pentru pentru declinul căsătoriei în Europa şi America sunt în primul rînd evoluţiile recente din doctrina şi gândirea socială a Europei şi Americii. Sunt bune aceste evoluţii? Nicio persoană raţională nu poate spune că sunt. Fără familii şi căsătorie, o societate degenerează, mai devreme sau mai târziu, în haos social. Instituţia familiei creează şi menţine ordinea socială în societate.

De ani de zile suntem pur şi simplu bombardaţi cu conceptul multiplicităţii de sensuri a noţiunii de familie, adică ni se spune că există „€œmai multe şi variate forme de familie”. Ideea asta poate fi fluturată fără sfârşit, dar realitatea nu poate fi ignorată, pentru că e doar una: nu toate „formele de familie” sunt, în realitate, egale şi nu toate au acelaşi impact social. Căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au nicio utilitate socială. Nici parteneriatele civile. Nici căsătoriile homosexuale, nici parteneriatele civile nu duc la coeziunea socială generată de căsătoria tradiţională. Singura “formă de familie” dovedită a fi utilă societîţii de-a lungul mileniilor a fost, este şi va rămâne familia naturală constituită dintr-un barbat şi o femeie şi copii.

Material realizat de Alianţa Familiilor din România
Foto: Free Digital Photos

, , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Declinul familiei, declinul Europei | Buciumul – Periodic de informaţie şi atitudine naţionalistă - 12.08.2014

    […] sursa: Ştiri pentru viaţă […]

Lasă un răspuns