Avorturile lor – ce scot la iveală cu adevărat aceste mărturii?

abortion-ny-mag-e1384263616475-283x300

de Albert Mohler, LifeSiteNews, 15 noiembrie 2013

 Un eveniment remarcabil a atras atenția în luna noiembriea a anului 2013 în ceea ce privește lungul proces american asupra tragediei avortului. Este vorba despre apariția pe pagina de titlu a revistei New York a unei povești intitulate: „Avortul meu”. Articolul a adus în atenție „relatările a 26 de persoane din interiorul unui război cultural fără sfârșit”.

Chestiunea este captivantă întrucât oferă mărturii ale femeilor care și-au avortat copiii – unele în mod repetat. Meaghan Winter își începe articolul prin plasarea acțiunii în contextul anului 2013, la 40 de ani de momentul în care Curtea Supremă a SUA a decis în cazul Roe vs. Wade, având convingerea că a rezolvat problema.

După cum explică Winter: „Dintre toate bătăliile războiului cultural din ultima jumătate de secol, probabil niciuna nu pare mai departe de a fi soluționată, în termeni legali și în conștiințele noastre, decât avortul.”

Această mărturie, luată separat, este de-a dreptul revelatoare, fiind de la sine evidentă. Apărătorii avortului legal sunt în particular nedumeriți și frustrați de acest lucru. Convingerea lor era că Roe rezolvase chestiunea și că avortul la cerere avea să devină un aspect important din consensul moral al națiunii. Însă cazul Roe nu a oferit o soluție și de aceea avortul a fost și este de atunci încoace un conflict moral central inevitabil în această națiune.

Înainte de cazul Roe, mișcarea pro-viață nu era bine închegată. Se poate demonstra chiar că Roe a declanșat mișcarea pro-viață și a transformat-o într-o putere morală și politică în America. Conștiința națională privind avorturile este mult mai conflictuală acum decât era în 1973. Argumentele pro-viață și dezvoltarea tehnologiilor imagistice medicale prenatale au condus la schimbarea atitudinii față de avort, astfel încât mai mult apără viața tinerii americani decât o fac părinții lor. Mulți americani se identifică acum mai curând ca fiind pro-viață decât pentru libertatea de a alege.

Pe de altă parte, există o mică parte dintre americani care sprijină cauza Roe și disponibilitatea avortului legal, cel puțin în primele luni de sarcină. America are de altfel o conștiință națională divizată și o inimă divizată în ceea ce privește avorturile. Însă acest lucru trebuie privit ca o victorie a mișcării pro-viață, pentru simplul fapt că avortul rămâne o atât de controversată problemă morală încât zdruncină pretenția că avortul la cerere este un aspect definitiv stabilit. El nu este, după cum  scoate în evidență articolul publicat.

Revista New York este un barometru pentru pulsul cultural urban al națiunii. New York-ul este liberal din punct de vedere social și cultural, iar avortul la cerere este sprijinit de un procent dramatic de mare al populației. În unele cartiere ale orașului majoritatea sarcinilor sfârșesc cu avort. Însă acest articol scoate în evidență foarte clar faptul că avortul este încă un subiect care dă bătăi de cap conștiinței new york-ezilor.

Meaghan Winter amintește în articol de faptul că o serie de state au adoptat legislații privind avortul mai ales în ultimii doi ani. În această perioadă, explică ea, „26 de state au adoptat 111 prevederi restricționând avortul”. După secole întregi de legislație și provocări juridice privind avortul, „niciun consens nu se arată la orizont privind când, unde, cum și dacă o femeie ar trebui să poată să întrerupă o sarcină”. Ea adaugă în mod corect că Roe „a fost un caz limitat din punct de vedere al sentinței”. Nu am auzit pe nimeni recunoscând acest lucru atunci când decizia a fost luată în 1973.

Apoi Winter aruncă bomba: „Însă în ciuda tuturor protestelor și a reglementărilor, a părerii că avortul e <<lipsit de pericol, legal, rar>> sau <<avortul este o crimă>>, el este parte din viața de zi cu zi. Aproape jumătate din sarcini sunt neintenționate; aproape jumătate dintre acestea – 1.2 milioane – sfârșesc în avort, anual”.

Aceasta este tragedia avortului. Mișcarea pro-viață a câștigat câteva lupte și anumite state adoptă noi restricții, însă valul morții de copii avortați continuă să se ridice cu milioane de victime de la Roe v. Wade încoace.

Cele 26 de mărturii publicate în articolul revistei sunt sfâșietoare și profund problematice. Este evident că multe dintre femeile care-și povestesc experiența nu au conștientizat încă ce este cu adevărat avortul și cum trebuie să se raporteze la copilul a cărui viață a fost luată. Nicole, care scrie din Kentucky, avea 19 ani când a fost constrânsă emoțional de prietenul ei să facă avort. „Nu cred că avortul înseamnă ucidere”, spune ea, „dar am fost întotdeauna împotriva lui”. La o lună după avort, povestește Nicole, amândoi au regretat că au ales avortul. Ulterior adaugă: „Când plâng din cauza asta, plâng singură. El crede că m-ar întrista să vorbesc despre asta, dar nu vreau ca bebelușul nostru că creadă că l-am uitat. Nu am auzit pe nimeni altcineva aici care să fi făcut avort.”

Atenție mare la cum se referă la copil: „bebelușul nostru”. Faptul că viața din ea era într-adevăr o persoană, nu doar țesut, reiese chiar și din felul în care ea își amintește despre copilul pe care îl regretă.

Anya, pe de altă parte, spune că nu are niciun regret. A făcut avorturi în 2003 și 2006. În drum spre al doilea avort, i-a cerut prietenului ei să o lase pe ea să conducă, el nefiind într-o stare emoțională bună. „Respect faptul că pentru el era o experiență emoțională. Eu nu mă gândesc niciodată la avorturi. Când le spun oamenilor, primesc drept răspuns o privire panicată și când le spun că sunt în regulă în privința asta, primesc o a doua privire panicată. Sfârșesc încurajându-i eu pe ei.”

Alex, în vârstă de 24 de ani, a făcut 2 avorturi. „Uneori regreți, alteori te simți bine,” spune ea. „Te gândești că bebelușul ar fi avut un an acum”. Și remarcăm din nou, fata își amintește de el ca de un copil, nu altceva.

Maria, pe de altă parte, a făcut un avort în Pennsylvania în 2003. În timp ce ea suferea de contracții post-avort, soțul ei o întreba unde vrea să meargă în vacanță. „Ne-am planificat o excursie în Spania”, povestește ea. Oare conștiința ei a urmat-o în Spania?

De ce a publicat revista New York acest articol? Meaghan Winter afirmă că „avortul este ceva despre care ne simțim mai în largul nostru când vorbim la modul abstact”. S-ar putea să aibă dreptate. Susținătorii vieții, citind acest articol important, acceptă faptul că atât de multe femei se află într-o situație atât de constrângătoare încât văd avortul ca pe o scăpare, deși aceasta înseamnă moartea copilului. Asta scoate în evidență munca atât de nobilă și esențială pe care o depun centrele pentru sarcini în criză, precum și cât este de necesar ca aceste femei să fie asistate și îndrumate și după ce au ales viața pentru copiii lor.

Dacă scopul acestui articol a fost de a ajuta femeile să depășească stigmatul avortului, este greu de imaginat că a reușit. Faptul că acest articol apare la 4 decenii după cazul Roe este dovada că acea decizie a eșuat să restabilească conștiința națională privind avortul.

Mișcarea pro-viață întâmpină provocări uriașe în misiunea sa de a accesa conștiința națională, însă există și oportunități mari. Din acest articol reies ambele cu foarte multă forță.

Pentru susținătorii avortului, aceste mărturii reprezintă o respingere a strategiei lor de a vorbi constant despre „dreptul femeii de a alege”, fără nicio referire la copilul implicat. Copilul refuză să dispară. Când aceste mărturii despre avort relevă că însele femeile care au făcut avort vorbesc despre „copilul nostru” și despre cum „copilul ar fi avut acum un an”, eșecul moral al argumentului pro-avort este mai mult decât evident. Copilul refuză să părăsească tabloul.

Elementul esențial este surprins puternic în poemul lui Bryce A. Taylor, „Cum să faci un avort”, publicat în First Things:

Nu te gândi la pistruii ei sau ai lui

Sau la cât păr sau la ce zâmbet

Sau dacă ar înota ca un expert

Sau la vioară dacă ar avea talent.

 

Nu te gândi la absolvire, la iubire

Sau calcule, sau nea, sau primăvară

Ori la altceva ce ți-ar aduce aminte

De viitorul aflat acum în pântece.

 

Nu lua în calcul anxietatea sau căința

Nu te neliniști dac-auzi conștiința

Nu lua în calcul legătura și nu lăsa

Pe demodatul Don Quijote-a te influența

Iar la răscruce de vei fi – nu irosi cerneala

Pe cercetări de sine. Nu simți. Nu gândi.

Meaghan Winter spune că americanii preferă să vorbească despre avort ca despre ceva abstract. Dar, după cum poemul clarifică, copilul nu e de acord să rămână o abstracţiune. Din acest motiv ar trebui să privim la acest articol ca la o dovadă a urgenței și a provocării enorme de a apăra viața, precum și a marii noastre oportunități de a o apăra.

 

Traducere: Iulia Catargiu

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.

 

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns