„Am ales viața copilului, iar Dumnezeu mi-a schimbat-o și pe a mea. Iar bucuria pe care o simt acum este rezultatul celei mai mari frământări din viața mea” / Mărturii despre criza de sarcină #58

Era cu șapte ani în urmă când Lauren Urrea a simțit literalmente lumea fugindu-i de sub picioare. Se confrunta cu realitatea de netăgăduit, deși incredibilă într-un fel, a unei sarcini neplanificate. Pentru scurta vacanță de Ziua Recunoștinței, venise acasă la părinți, în localitatea Roanoke din statul Virginia.

Și, pentru prima dată în viața ei, Lauren s-a pomenit îndoindu-se – chiar dacă numai pentru o clipă – de cele mai profunde convingeri pe care le avea cu privire la Dumnezeu, la familie, la carieră și – cel mai important – cu privire la viață.

Se pregătea să se înscrie la facultatea de medicină, visând să facă misiune umanitară în America Latină. Reputația ei de bună creștină – atât în biserică, precum și în afara acesteia – era ireproșabilă.

Dar, în timp ce se uita la testul de sarcină pozitiv pe care îl făcuse în casa părinților, Lauren și-a dat seama că viața avea să i se schimbe radical.

„Cu siguranță nu era unul din obiectivele mele pentru anul care urma”, povestește Lauren. „Visele mele erau mult mai mari. Brusc, m-au copleșit teama, vinovăția, rușinea și mânia pe mine însămi pentru că am permis aceasta. Ar fi trebuit să știu mai bine. Părinții mei mă crescuseră bine”.

Zdrobiți și într-o stare de neîncredere, Lauren și prietenul ei, Mateo, s-au străduit să accepte faptul că se confruntau cu o sarcină. În timp ce se luptau cu noua realitate, Lauren și-a amintit că auzise la radio o reclamă despre un centru de sprijin pentru femeile în criză de sarcină.

Și-a amintit și că, atunci când auzise reclama, se gândise că s-ar simți teribil de speriată dacă s-ar afla în situația de a suna la acest centru. Și iată că se afla exact în acea situație. În câteva ore, ea și Mateo stăteau de vorbă față către față cu o voluntară a centrului.

Chiar și faptul că aceasta s-a putut întâlni cu ei atât de rapid era o mică minune. Femeia tocmai își încetase activitatea în urma decesului soțului și se afla la centru din întâmplare, doar ca să mai ridice niște corespondență. Atunci colegii îi spuseseră că se îndrepta spre ei o fată isterică – Lauren – care avea mare nevoie să vorbească cu cineva.

„Ne-a spus, mie și lui Mateo, adevărul despre sarcină, despre iubirea lui Dumnezeu și despre copilașul care creștea în mine”, își amintește Lauren. „A fost, în cele din urmă, prima voce a rațiunii care mi-a alungat gândul la avort prezent într-un colțișor al minții”.

Lauren crescuse într-o familie creștină și era foarte implicată în activitățile bisericii. Se considerase întotdeauna pro-viață. Dar presiunea imensă cu care se confrunta acum părea să-i schimbe părerea, chiar dacă numai pe moment.

Pentru prima dată, promisiunea avortului de a acoperi greșelile trecutului se lupta pe picior de egalitate în mintea și inima ei cu promisiunea Scripturii că iubirea, nu avortul „acoperă mulțimea păcatelor”.

În SUA, 54% din femeile care fac avort se identifică drept creștine, conform statisticilor Institutului Guttmacher, o organizație pro-avort. Astfel, sufletul lui Lauren s-a pomenit câmp de bătălie între promisiunea biblică răscumpărătoare a iubirii și promisiunea iluzorie a ideologiei avortului.

Dar Lauren a avut noroc. Spre deosebire de  multe alte femei aflate în situația ei, Lauren a descoperit curând că nu era singură în această luptă.

Pe lângă sprijinul oferit de centrul de consiliere în criza de sarcină, Mateo și-a asumat imediat responsabilitatea (la o oră după vizita la centru, el deja evalua modele de pătuțuri pentru copii). O colegă a lui Lauren s-a oferit să fie alături de ea când avea să le spună părinților.

„Ca și creștini, ne străduim foarte mult să menținem o imagine de pioșenie, dar când natura noastră păcătoasă iese la iveală, suntem ușor tentați să adoptăm măsuri extreme pentru a acoperi adevărul. Mi se părea că erau o mulțime de lucruri care îmi deveneau inaccesibile sau erau distruse de această sarcină. Unul dintre ele era relația cu părinții. Mă gândeam că nu va mai fi niciodată aceeași”, povestește Lauren.

Dar familia a sprijinit-o necondiționat, atât financiar, cât și emoțional, în timp ce cei din jur, începând cu Mateo și terminând cu comunitatea de la biserică, au făcut fiecare tot ce a putut pentru a-i fi alături.

Fiica lui Lauren, Adrianna Grace, s-a născut în vara anului 2011.

Lauren și Mateo s-au căsătorit când ea a împlinit doi ani. În această primăvară, ei deja așteaptă cel de al treilea copil. După căsătorie, Lauren a început școala medicală, pe care a terminat-o în decembrie 2015, înainte de nașterea celui de al doilea copil, Lucas.

Azi, la șapte ani după ce i se păruse că lumea se prăbușea, Lauren este tot ceea ce și-a dorit vreodată să devină: mamă, soție și practician medical fără doctorat.

În pauza de prânz, Lauren face voluntariat la un centru de sprijin al femeilor în criză de sarcină din vecinătate. Ea le face ecografii femeilor care trec printr-o criză de sarcină, ajutându-le să-și vadă copilul pentru prima dată: „La fiecare ecografie pe care o fac, îmi amintesc de iubirea necondiționată, de harul și de credincioșia lui Dumnezeu manifeste în propria mea viață. Și le transmit aceasta și altor fete, le ridic moralul și le încurajez, deoarece și eu am trecut prin aceeași situație, iar această experiență m-a făcut să fiu un om mai bun și mi-a oferit și o viață mai bună”.

În timpul sarcinii, Lauren și-a făcut și un blog, intitulat: „I chose life and God changed mine” („Am ales viața copilului, iar Dumnezeu mi-a schimbat-o și pe a mea”). Acesta a devenit un website inspirațional dedicat celor care vor să aleagă viața și să îmbrățișeze călătoria spre maternitate pe care Dumnezeu le-o deschide înainte.

După ce toate visele i s-au împlinit, Lauren se gândește să publice o autobiografie despre călătoria ei de la o sarcină neașteptată la o bucurie surprinzătoare.

Ea mai spune: „Sper ca mărturia mea să pună în lumină harul și iertarea incredibile pe care Dumnezeu ni le acordă și să le încurajeze pe cele care suferă și trec singure prin aceasta. Dumnezeu se folosește mereu de încercări, pentru a ne modela și întări credința după un gând pe care numai El îl cunoaște, un gând care este o promisiune de bucurie. Bucuria pe care o simt acum este rezultatul celei mai mari frământări din viața mea”.

Sursa: Savethestorks.com

Citește mai multe mărturii despre criza de sarcină

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii
sau îndemnând persoanele cunoscute
care au trecut prin criză de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com

Mărturiile se vor publica la FemeiFericite.com sau AvorturiRegretate.ro
Numele și datele personale nu vor fi făcute publice decât la cerere.