contraceptie

Adevărul despre nașterea de copii și moarte

de Carolyn Moynihan, MercatorNet,

Deși există un acces tot mai mare la cifrele reale ale cazurilor de mortalitate maternă,  specialiștii par să prefere estimările. De ce oare?

Decesul unei mame este o tragedie cu totul aparte, iar permanența unor rate ridicate ale mortalității materne în unele părți ale lumii reprezintă un motiv de jenă la nivel planetar, mai ales că majoritatea deceselor ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un minim acces la asistență medicală. Luate împreună, decesele mamelor la naștere sunt indicatorul numărul unu al nivelului de sănătate a mamelor din întreaga lume, iar reducerea incidenței acestor decese reprezintă un scop-cheie al organizațiilor internaționale pentru dezvoltare și sănătate.

Spre exemplu, al cincilea punct de pe lista Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) propuse de ONU, se referă la reducerea mortalității materne cu 75% până în anul 2015, an în care probabil că va fi adoptată o nouă serie de obiective. Cu un an înainte însă de împlinirea acestui termen, rapoartele despre unele țări aflate în curs de dezvoltare conțin rate ale acestei mortalități de până la 1.000 de decese ale mamelor la fiecare 100.000 de nașteri în care copiii au supraviețuit, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) înregistrează o reducere la nivel global a mortalității de numai 45% după 1990 încoace.

Dar cât de exacte sunt cifrele în cazul mortalității materne? Nimeni nu-și dorește să facă o subevaluare a numărului de cazuri în care mamele mor din cauza lipsei de îngrijire în timpul sarcinii și nașterii, o supraevaluare n-ar fi nici ea benefică, iar cifrele reale sunt de preferat oriunde sunt de găsit.

De fapt, aceste cifre sunt disponibile într-un număr de țări, deși în sondajele globale se continuă practica utilizării unor cifre aproximative obținute pe calea calculelor matematice.

Într-un studiu efectuat de niște cercetători ai Institutului MELISA în Chile și publicat în revista britanică Public Health la începutul acestui an, au fost comparate ratele de mortalitate maternă conținute în trei asemenea rapoarte globale. Aceste rapoarte cuprindeau cifre obținute pe baza informațiilor oficiale puse la dispoziție de opt țări cu evidențe demografice riguroase de pe continentul American, printre care se numără și S.U.A, Mexicul și Chile.

Acest studiu arată că două rapoarte de dată mai recentă conțin diferențe de 14 până la 100 % față de cifrele oficiale ale mortalității materne din țările supuse evaluării.

În Chile, spre exemplu, statisticile oficiale prezentau o rată a mortalității materne (RMM) de 16,5 decese la 100.000 de nașteri de prunci vii, în vreme ce un studiu întreprins de Saifuddin Ahmed a obținut pentru această țară un RMM de 27 (+ 64%), în timp ce OMS a raportat 26 (+58%). Pentru Mexic statisticile oficiale arătau un RMM de 42, în timp ce Ahmed raporta 62 (+46%), iar OMS 85, adică o cifră dublă!

Spre deosebire de acestea, un al treilea studiu independent, efectuat de cercetătorii de la Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME) din cadrul Universității din Washington și ulterior publicat în The Lancet  a fost vizibil mai precis. Estimările lor pentru Chile au fost de 21 (+27%), iar pentru Mexic de 52 (+23%).

Cum au ajuns la aceste rezultate? Elard Koch, autorul principal al noului studiu întreprins de Institutul MELISA, declară că studiul celor de la IHME a inclus o variabilă care lipsește din studiile de dată recentă: nivelul de educație al mamelor. Acest lucru „se pare că a condus la un nivel mai crescut de acuratețe a estimărilor”.

Koch mai subliniază faptul că studiul celor de la MELISA arată că „nivelul de educație al femeilor este un element predictiv esențial nu doar pentru mortalitatea generală, ci mai ales pentru mortalitatea maternă”. Un studiu recent din Chile a ajuns la concluzia că nivelul de educație al femeilor reprezintă un factor principal în influențarea evoluției sănătății mamelor în ultimii 50 de ani și are efecte sinergice asupra altor variabile, precum accesul la asistență medicală prenatală, indicele de fertilitate  și asistarea nașterii de către personal calificat.

Koch recomandă: „În vederea obținerii unor rate mai exacte, le recomandăm cercetătorilor să folosească informațiile oficiale din țările care pot pune la dispoziție evidențe sigure, or potrivit celui mai recent raport privind mortalitatea maternă schițat de ONU în 2013, aceste țări sunt în prezent în număr de 67. Dacă nu există evidențe sigure, sunt de preferat modelele de estimare care iau în calcul și nivelul de educație al femeilor.”

Cantitatea de informații adunate de la cele 67 de țări ar trebui să-i țină destul de ocupați pe acei câțiva cercetători care au drept obiectiv principal acuratețea.

Mulți experți în sănătate mondială tulbură apele, promovându-și viziunea potrivit căreia cea mai eficientă metodă de a reduce cazurile de deces la naștere este prevenirea nașterii, dacă nu prin contracepție, atunci prin avort. Aceiași experți trag concluzia că legile care interzic sau limitează avortul în multe dintre țările aflate în curs de dezvoltare (inclusiv aproape întreaga Americă Latină) au condus la „avorturi nesigure” care au contribuit în mod semnificativ la creșterea cazurilor de mortalitate maternă. Cu cât este mai mare RMM-ul în aceste țări, cu atât pare să câștige teren acest argument.

Cu toate acestea, rigurosul studiu MELISA asupra situației din Chile, care a avut drept scop în special investigarea efectelor interzicerii avortului la nivel statal în anul 1989, după o serie de ani în care fusese legal, a arătat că schimbarea legislației n-a avut niciun efect asupra numărului de internări în spitale în vederea avorturilor, care a continuat să scadă ca și în deceniile precedente. De fapt, astăzi, deși avortul în Chile este încă ilegal (cu toate că președintele vrea să schimbe acest lucru), această țară are una dintre cele mai scăzute rate ale mortalității femeilor datorate avortului din lume, cu o scădere de 92% începând cu anul 1989 și de aproape 100% în ultimii 50 de ani.

În cazul în care comunitatea internațională chiar dorește să asigure o maternitate sigură tuturor femeilor de pe planetă, studiul celor de la institutul MELISA, primul studiu de acest gen din lume, evidențiază aspectele care trebuie să aibă prioritate: accesul la asistență prenatală, personal medical calificat care să asiste nașterea și, cel mai important, educarea femeilor – iar aici nu intră doar educarea în vederea contracepției.

O mamă care are la dispoziție informații despre igienă și nutriție, care conștientizează beneficiile pe care le poate aduce educația copiilor ei și care este la curent cu toate oportunitățile de creșterea a standardului de viață al familiei ei, poate lua, împreună cu soțul ei, mult mai bine deciziile legate de fertilitate.

Așa că, dacă după ce cunoaște toate aceste lucruri, va dori să folosească pastile/dispozitive anticoncepționale sau chiar să recurgă la avort – asta după ce a fost în prealabil informată de eventualele lor efectele negative, care nu exclud moartea – nu are decât. A-i pune însă la dispoziție aceste lucruri înainte ca ea să știe măcar să citească sau să aibă acces la îngrijirea unui obstetrician când are nevoie, înseamnă că această femeie este folosită ca un mijloc pentru atingerea unui scop. Iar dacă, în aceste condiții, acest scop ar fi chiar diminuarea ratei totale de mortalitate maternă, el tot nu este scuzabil.

Carolyn Moynihan este redactor pentru site-ul MercatorNet.

Traducere: Gabriela Coșereanu

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *