de Glennon Melton, huffingtonpost.com
„Fiecare generație râde de moda veche, dar urmează cu rigurozitate noul” – Thoreau
Deci, de ce să nu râzi chiar acum?
„Dacă nu ne simțim recunoscători pentru ce avem deja, ce ne face să credem că vom fi fericiți cu mai mult?” – Anonim.
Recent am postat o fotografie de-a mea în bucătărie și imediat am început să primesc mesaje generoase de la oameni dorind să mă ajute „să o modernizez”. Odată cu mesajele lor au sosit fotografii despre cum ar putea arăta bucătăria dacă depun ceva efort și investesc niște bani în ea.
Întotdeauna mi-am iubit bucătăria, dar, după ce am văzut acele fotografii, m-am văzut privind-o cu alți ochi, critici. Poate totul ERA greșit. Poate că dulapurile laminate, electrocasnicele nepotrivite și dezordonate erau adevărate greșeli pe care ar fi trebuit să le îndrept.
Am stat, am privit și, brusc, bucătăria mea arata ponosită și neîngrijită. M-am întrebat dacă asta însemna că și eu sunt neîngrijită și leneșă. Deoarece, bucătăriile noastre nu sunt altceva decât propriile reflecții, nu? Am decis să vorbesc cu Craig și să dau câteva telefoane despre „modificări”.
Dar pe când încercam să adorm, mi-am amintit acest pasaj din Walden – de Thoreau.
„Vă spun, feriți-vă toate companiile care cer haine noi și nu, mai degrabă, purtători de haine noi”. Walden îmi amintește că atunci când mă simt lipsită de ceva, nu am nevoie de lucruri noi, ci am nevoie de un nou mod cu care să privesc ceea ce am deja. Așa că, atunci când m-am trezit dimineața, m-am dus în bucătărie pregătită să o privesc din altă perspectivă. Iată ce am văzut.
Hei, oameni buni! Am un frigider.
Acesta răcește mâncarea ca prin minune. Sunt sigură că în zilele de demult lipsa acestui lucru făcea ca femeile să bea o Cola caldă. Mulțumesc, draga mea bucătărie.
În frigiderul meu, este mâncare. Mâncare sănătoasă pentru care mulți părinți ar da orice ca să își poată hrăni copiii. Milioane de copii mor în fiecare an din cauza malnutriției. Nu și ai mei. Când această mâncare se termină, doar sar în mașină ca să aduc mai multă. Este ridicol, serios. Este ca și cum familia mea câștiga la loterie în fiecare dimineața.
Acest obiect nebunesc este un robinet. Trag această pârghie și curge apa curată la orice oră, zi și noapte. Șapte sute optzeci de milioane de oameni, la nivel mondial (unu din nouă) nu au acces la apă curentă. Mame de pretutindeni își petrec întreaga zi mergând mile întregi, dus-întors, către fântâni doar pentru o singură găleată cu apa – și eu o am chiar aici, la vârful degetelor. Sunt aproape rușinată să spun că avem, de asemenea, câte un robinet în fiecare din cele două băi ale noastre și unul în curtea din față pe care îl folosim să ne spălăm pe picioare. Folosim apa curată pentru băut ca să ne spălăm picioarele. Ce recompensă!
Aceasta este cutia magică în care pun chestii negătite, apăs câteva butoane și doar un minut mai târziu scot chestii gata gătite. Este exact ca în Jetsons aici.
Acesta este dulapul cu medicamente. De când boala mea este în remisie și toți copiii mei sunt sănătoși, nu găsești aici nimic altceva decât vitamine, suplimente și ceai. Mulțumesc, Doamne! Acest dulap cu medicamente este un miracol pentru mine. De fiecare dată când îl deschid mă simt ca și cum ar trebui să îngenunchez și să sărut pământul. Am o cutie poștală plină de scrisori de la mame a căror dulăpior de medicamente arată foarte diferit.
Apropo de pământ – aceasta este podeaua din bucătărie. Nu este modernă, dar este perfectă pentru cele mai importante activități de bucătărie și dans. Când Chase avea 3 ani, un bibliotecar a întrebat o cameră plină de copii: „Ce facem în bucătărie?”. Toți ceilalți au spus ” gătit” sau ” mâncat”, dar Chase a strigat „dans!”.
Nici măcar nu pot să vorbesc despre acest lucru. De fapt, haideți să păstram respectuos un moment de liniște pentru că această mașină este motivul pentru care toți din familia mea sunt încă vii. Transformă boabe magice intr-un nectar al zeilor. În fiecare dimineață. Exact la timp.
Ia priviți, oameni buni! PRIVIȚI! Acesta este colțul de bucătărie unde îmi păstrez toate chestiile pentru școala copiilor. Copiii mei merg la o școală publică cu profesori uimitori și o conducere iubitoare și sunt în siguranță acolo. Școala ne-a trimis acasă fluturași despre programe, ore și cluburi, despre cum să dezvolt copiilor inimi mari și blânde, creiere mai ascuțite și corpuri mai sănătoase. Acest colț îmi amintește zi de zi că ai mei copii au la vârful degetelor ceva pentru care alți părinți și-ar da viața: educație de calitate. Când mă gândesc la ceea ce am, nu pot să mă uit în acest colț fără să-mi tresară inima.
Făcând un tur al uimitoarei mele bucătării, am descoperit două lucruri în această dimineața: sunt incredibil de norocoasă și sunt în sfârșit liberă. Când vine vorba de a fi părinte, de căsătorie, de casă, de haine, nu voi mai fi o sclavă al Tiraniei Trendului. Am aproape 40 de ani și niciun catalog nu va mai fi șeful meu de acum încolo. Sunt liberă. Nu sunt obligată să-mi petrec zile prețioase pe Pământ încercând să țin pasul cu Joneses – pentru ca Joneses sunt doar o mână de oameni, în camere de conferință, schimbând „trenduri” rapid, pentru a avea lunar urgențe false pentru noi. O nu……..Nu, mulțumesc! Viața îți pune în mâini multe urgențe reale. Mulțumesc frumos.
Sunt matură acum. Știu ce arată bine pe mine și acest lucru nu se schimbă la fiecare trei luni. Știu cum îmi place casa. Îmi place drăguță și confortabilă, un pic diferită, să mă simt vie în ea și îmi place ca lucrurile din ea să funcționeze. Asta-i tot.
Cât pentru mine – îmi place că interiorul casei sugerează că nu-mi petrec orice moment în care sunt trează gândindu-mă la cum arată.
Câteodată pare că întreaga noastră economie se bazează pe distragerea femeilor de la binecuvântările lor. Producătorii de MĂRFURI TREBUIE să găsească 10.000 de moduri în care să le facă pe femei să se simtă că sunt ceva mai puțin decât hainele ori dotările din bucătăriile lor – într-adevăr, mai puțin chiar decât ele însele -, pentru ca astfel să le facă să cumpere tot mai mult. Așa că, poate că una din problemele femeilor o reprezintă chiar eliberarea într-o cât de mică măsură de sub Tirania Modei, căci cu siguranță nu vom prea schimba lumea dacă ne cheltuim banii și timpul pe garderobă și schimbări ale mobilierului de bucătărie.
Dar, atenție! Cum eu nu sunt altceva decât un ghem de contradicții, îmi place o schimbare bună la fel de mult ca oricui. Deci…iată ce avem: aceasta este transformarea bucătăriei lui Melon pentru voi! Sunteți gata pentru marea descoperire?
ÎNAINTE
DUPĂ:
Ba-bam! Transformarea extremă! Bucătăria mea ESTE frumoasă pentru că este plină de frumusețe. La fel și a voastră.
Ar trebui să mă simt incredibil de recunoscătoare în loc de nerecunoscătoare. Mă voi uita la casa mea, la familia mea, la corpul meu și voi spune: mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Tot ceea ce am este mai mult decât suficient. Să ne îndreptăm atenția spre ceea ce este în jurul noastru. Sunt destule de făcut și multe clipe frumoase de trăit!
Cu drag,
G.
Traducere: Mihaela Bejan
********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
Foarte fain articolul! Merita citit si…luat aminte la el.
Fiti multumitori oameni buni, si nu imbogatiti pe cei care deja se lafaiesc in avutie! (cei care va preseaza cu moda lumii”). Altfel deveniti o fashion victim!!!!