de Demo für Alle
Traducerea: Paul Bașotă, Facebook
Conflicte între autoritățile de stat și familii pot fi întâlnite între timp în întreaga Europă. În special restrângerea drepturilor parentale și luarea în îngrijire a copiilor nu mai afectează de mult doar Norvegia. Pornind de la o anchetă din orașul nord-italian Bibbiano din vara lui 2019, a fost descoperită o întreagă rețea de trafic de copii.
A ieșit la iveală un sistem care, de decenii întregi, distruge familii în întreaga Italie, umple cu bani buzunarele agențiilor pentru tineret, centrelor de îngrijire și psihologilor pediatri, și care este acoperită de politicienii locali, în special – dar nu numai – de către Partito Democratico, partidul social democrat, partid care cere în general mai multă influență a statului asupra copiilor, spre exemplu prin școlarizarea obligatorie începând de la trei ani.
Spălare pe creier și desene falsificate
Ce s-a întâmplat? Deja din 2018, poliția și procurorii italieni au început cercetările împotriva centrului de psihoterapie “Hänsel și Gretel” din Bibbiano, care raporta un număr peste medie de cazuri de abuzuri asupra copiilor. Anchetatorii au descoperit că aproape toate aceste cazuri fuseseră inventate.
Ani de zile, acest centru a exercitat o autoritate necontrolată asupra destinului multor familii: la primul semn de presupusă dificultate în familie (sărăcie relativă, probleme sociale sau psihologice), asistenții sociali și terapeuții ridicau copiii și apoi încercau să demonstreze că aceștia chiar suferiseră abuzuri sau violență din partea părinților.
Au mers chiar până acolo încât să-i influențeze pe copii cu întrebări sugestive, să falsifice desene ale copiilor din viața de zi cu zi din familie și să le zdruncine încrederea cu jocuri cu măști înspăimântătoare.Pentru aceste “tratamente terapeutice”, centrul era plătit de către autoritățile locale cu un tarif orar, semnificativ mai mare decât în alte locuri. La fel de bine câștigau din acest sistem și casele de îngrijire și părinții adoptivi care preluau apoi copiii, precum și „avocatul lor de încredere”.
Familii adoptive nepotrivite
De parcă nu ar fi fost de ajuns: potrivit anchetatorilor, în cel puțin două cazuri copiii au fost cu adevărat abuzați sexual, dar de către părinții adoptivi. Mai mult, printre părinții adoptivi, unii erau persoane bolnave psihic, iar alții erau părinți ai căror copii s-au sinucis în trecut. Cadouri ale părinților biologici către copiii lor nu erau livrate, nici scrisori ale copiilor către părinți.
Alături de mulți medici, asistenți sociali, terapeuți și de primarul din Bibbiano, cele două figuri centrale ale acestui scandal sunt Claudio Foti și Federica Anghinolfi: Foti, care este descris drept psiholog deși nu a studiat niciodată psihologia, susține că 75 la sută dintre copiii ridicați au experimentat abuzuri.
Anghinolfi, asistentă socială și cunoscută activistă LGBT, se angajează pentru drepturile de adopție ale “familiilor curcubeu” și în lupta împotriva „patriarhatului”.
Nu e de mirare că ea a încredințat una din fetițele ridicate unui cuplu de lesbiene. Conversații interceptate în “familia adoptivă” au dezvăluit situații groaznice: fetița s-a trezit brusc într-un mediu supra-sexualizat, în care cele două “mame” noi încercau să o determine, prin violență, să recunoască că ar fi fost abuzată de către tatăl ei, ceea ce fetița totuși nu a făcut. În plus, fetița a trebuit să se tundă scurt, pentru a nu fi atractivă pentru băieți.
Statul omniprezent
Ce au în comun abuzurile autorităților din Norvegia și Italia? Ambele cazuri evidențiază o cultură larg răspândită a neîncrederii față de familie. Statul consideră că trebuie să înlocuiască familia. Și anume, prin aceea că instituțiile și angajații lor invocă interesul superior al copilului. „Dacă există chiar și cea mai mică îndoială privind interesul superior al copilului, atunci este de datoria mea să mă situez de partea copilului, nu a părinților”, a declarat un angajat al Barnevernet.
Dar cine stabilește care este interesul superior al copilului? Prea adesea, doar statul și autoritățile sale, și nu părinții, al căror drept natural ar fi. Și nici copiii, care spun adesea, în retrospectivă, că dorința lor firească de a nu fi despărțiți de tată și de mamă nu a fost luată în considerare.
Exemplele Norvegiei și Italiei arată foarte clar că omnipotența și omniprezența statului nu pot înlocui niciodată familia și, de aceea, trebuie limitate.
Tocmai în perioade de criză, cum este cea de acum, multă lume redescoperă valoarea de neînlocuit a familiei, primul loc în care apar – și copiii pot să le trăiască – solidaritatea, grija, dragostea și responsabilitatea.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
