UE: Exploatarea sexuală, motivul principal al traficului de femei. Nu există o abordare unitară pentru combaterea fenomenului

de Sergio Cebrian, VoxEurop, 20 februarie 2017

Fenomenul traficului de persoane se referă la diverse moduri de exploatare, precum cea care afectează munca sau serviciile forțate, inclusiv cerșetoria, sclavagismul, servitutea sau practici similare pentru a realiza activități infracționale sau extragerea de organe, dar afectează mai ales femeile, în special prin exploatarea lor sexuală.

Astfel, până la 80% dintre victimele traficului de persoane sunt femei și fete. Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană în mai 2016, peste 15.800 de persoane au fost victimele traficului de ființe umane în Uniunea Europeană între 2013 și 2014, dintre care 76% au fost femei și 21% minore. Exploatarea sexuală ar fi la baza a 67% dintre cazurile de trafic de persoane, urmată de explotarea prin muncă (21%). Adăugând faptul că majoritatea victimelor identificate și presupușii traficanți de persoane din UE sunt cetățeni ai Uniunii Europene.

În interiorul UE există o strategie pentru eradicarea traficului de persoane, dezvoltată între 2012 și 2016, cu 40 de măsuri diferite destinate să combată traficul de persoane, și cu existența unui coordonator al UE pentru a supraveghea dezvoltarea sa. Cu ocazia Zilei împotriva Traficului în Uniunea Europeană din 18 octombrie, Parlamentul European a emis un comunicat care descrie magnitudinea acestui fenomen global.

În acest document se arată că peste 20 de milioane de persoane din toată lumea au fost obiectul traficului. Cât despre situația din UE, declarația afirmă că este un “delict foarte profitabil”.

Țările cele mai afectate de traficul de persoane în UE sunt România, Bulgaria, Olanda, Ungaria și Polonia.

Traficul de persoane are de asemenea o dimeniune de siguranță și de cooperare judiciară, precizează Mirentxu Jordana Santiago, profesoară la Universitatea Autónoma din Barcelona, într-un studiu despre această problemă, care afirmă că protecția victimelor traficului în UE “încă prezintă numeroase deficiențe”. Și asta pentru că “dimensiunea multilaterală a traficului de persoane îngreunează sarcina autorităților naționale, având în practică persecutări și procese limitate care perpetuează impunitatea acestor delicte”, afirmă ea. “În fața acestei problematici”, “Uniunea pariază pe un unghi integrat al investigațiilor, care cere explorarea potențialului cooperării judiciare penale, mediu în care Eurojust, Unitatea de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene, are un rol relevant”, conchide cercetătoarea.

Exploatarea sexuală este un scop fundamental al traficului de femei. Potrivit unui raport cerut de însuși Parlamentul European, care arată că 1 din 7 prostituate din Europa sunt victimele traficului de femei, în cel mai conservator calcul, ajungând în unele state membre la o proporție între 60 și 90%, semnalând că majoritatea prostituatelor sunt imigrante.

“Studiile confirmă o relație directă între liberalizarea pieței prostituției și o creștere a traficului de ființe umane dedicat exploatării sexuale, și această liberalizare nu facilitează legea la ora combaterii traficului”, arată raportul.

În plus, adaugă că “statele membre aplică diferite legi în privința prostituției care se pot clasifica în funcție de unghiul aboliționist și regulator. Totuși, există semne de întrebare dacă această categorisire este cu adevărat utilă pentru a evalua succesul său în lupta împotriva traficului pentru exploatare sexuală”.

Astfel, este evident că problema exploatării sexuale și a prostituției este abordată din puncte de vedere foarte diferite în Uniunea Europeană, de la unghiul regulator practicat de Germania sau Olanda, care potrivit raportului “crește fluxul de trafic de femei pentru exploatarea sexuală” până la unghiul aboliționist, cu exemple precum cel al Suediei, care are fi singurul care penalizându-l pe cel care cere servicii de prostituție, “pare să fi redus eficiența cererii și îi descurajează pe traficanții” de persoane.

O situație extinsă care nu facilitează punerea în practică a politicilor comune în statele membre ale UE, și, prin urmare, care împiedică eficacitatea acestora. O linie sprijinită de experta Miriam Benterrak, consilieră în Delegația Guvernului pentru Violența de Gen în Spania, care afirmă că “din punctul de vedere al politicilor europene se abordează traficul dar nu există o definiție comună a exploatării sexuale”.

Benterrak adaugă că “Parlamentul European, mai departe de activitatea sa legislativă, a decis să promoveze alte inițiative care caută să genereze un curent de opinie sau vreun impact în acele teme în care nu există un consens internațional și prin urmare țările contează cu reglementări foarte diverse, în ciuda faptului că prostituția este principala destinație a victimelor traficului ce are ca scop exploatarea sexuală.”

Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanțat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa își asumă responsabilitatea pentru conținut, fără a reflecta în niciun fel poziția Uniunii Europene.

Traducere: Alexandra Spânu