Trauma nerecunoscută a avortului produce o generație care nu se mai poate conecta cu propriii copii

Corrine Barraclough s-a născut la Manchester, în Marea Britanie și a avut o carieră de succes la conducerea mai multor publicații britanice și australiene. În prezent locuiește pe o plajă din Australia, câștigându-și traiul ca ziarist independent. Articolul integral din care sunt oferite extrasele de mai sus, semnalat și pe pagina de Facebook a autoarei, a fost publicat integral în The Saturday Telegraph, în data de 29 septembrie 2017.

Societatea și breasla medicală neagă de prea mult timp trauma avortului, ceea ce nu ajută persoanele afectate. În Australia, 37% din femeile fertile care au avut un avort indus vor mai trece cel puțin încă o dată prin această traumă, procentul ajungând la 50% la femeile cu vârsta de până în 30 de ani. Care sunt costurile emoționale?

Amy Chia, director pentru relația cu clienții la Abortion Grief Australia, organizație care oferă sprijin persoanelor afectate de trauma avortului, confirmă că vede constant efectul acestei traume care afectează și femei, și bărbați și despre care nimeni nu vrea să vorbească.

Rezultatul pe termen lung: persoane care nu-și pot autogestiona comportamentul din cauza traumei, deoarece nu-și recunosc și nu-și înțeleg problema.

Un consilier de la Abortion Grief Australia care și-a păstrat anonimatul a declarat: „Am consiliat câțiva tineri de douăzeci și ceva de ani care sufereau de o durere incredibil de profundă după ce partenerele lor le avortaseră copiii fără ca ei să știe. Iar anul trecut am fost la o conferință de specialitate unde o vorbitoare prezenta toate simptomele doliului ascuns. Nu-și putea controla lacrimile. Ascultând-o vorbind despre mânia incontrolabilă, mi-a picat fisa. Și mama făcuse un avort înainte să mă nască”.

Consilierul crede că trebuie să fie vizată neglijarea emoțională transgenerațională produsă de trauma avortului. Este vorba de impactul traumei avortului suferită de mamă care se reflectă asupra copiilor născuți ulterior. „Aceasta creează o generație care va avea probleme de conectare și relaționare cu propriii copii”, spune acesta.

Amy Chia spune: „După avort, mama și-ar putea trata copiii diferit. Când închizi în tine atâta durere, pierdere și vinovăție, te vei închide și pentru emoțiile pozitive. Unora dintre acestea le va veni greu să se bucure de un nou copil”. Ea mai arată că tăcerea absolută cu privire la trauma avortului le lipsește pe femei de ajutorul de care au nevoie: „La cine să apeleze? Dacă durerea o lovește abia la 30 sau 50 de ani după avort, cu cine să vorbească? Oamenii care au o suferință atât de profundă nici măcar nu știu să și-o verbalizeze”. Primul pas este să acordăm credibilitate problemei. Dacă oamenii se abțin să spună ce au de spus când vor să exprime ceva, înseamnă că e un elefant invizibil, tăcut, în încăpere. Este o vulnerabilitate a societății, nu numai a fiecăreia dintre persoanele care suferă această traumă.