Tatăl preotului din spatele poveștii adopției copilului cu sindrom Down a murit salvându-și fiul ce suferea de aceeași boală
Părintele Thomas Vander Woude, pastor la Biserica catolică Sfânta Treime din Gainesville, Virginia păstrează în inima sa un loc aparte pentru copiii născuți cu sindrom Down. Recenta sa campanie organizată în cadrul parohiei, cu scopul de a salva o astfel de viață, a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Dar pentru a înțelege această poveste și motivul pentru care acești copii sunt atât de speciali pentru Părintele Vander Woude trebuie să cunoașteți o altă poveste, care pe mine m-a impresionat puternic.
Cu puțin timp în urmă, la urechile părintelui Vander Woude a ajuns vestea despre un cuplu tânăr din alt stat al cărui copil nenăscut fusese diagnosticat cu sindrom Down. Acest cuplu luase hotărârea pe care aproape 90% dintre părinți o iau de obicei, anume de a avorta acest copil cu nevoi speciale. Deoarece sarcina se apropia de 6 luni, părinții mai aveau la dispoziție doar câteva zile până la limita legală de avort din statul lor. Dar Părintele Vander Woude a avut altă idee.
A contactat părinții în cauză și i-a convins să amâne procedura pentru o scurtă perioadă, timp în care părintele împreună cu un voluntar a trimis mesaje prin intermediul rețelei sociale a bisericii, căutând stăruitor o familie dornică să adopte copilul și să-i salveze viața.
În următoarea dimineață, au început să apară apeluri și emailuri, peste 900 la număr, unele de departe din Anglia și Olanda, de la oameni dispuși să ia acestă decizie care marchează viața, de a adopta un copil cu nevoi speciale. În final, trei dintre familii au fost puse în legătură cu viitorii părinți și cu o agenție de adopție, pentru interviuri.
Probabil vă veți gândi că această revărsare de dragoste și toleranță pentru un copil pe care nouă din zece cupluri americane l-ar considera nevrednic de viață ar impresiona cu ceva susținătorii pro-avort, în special pe cei care repetă obositor acuzația că susținătorilor pro-viață le pasă doar de copiii din pântece, nu și după ce aceștia se nasc.
Ei, îmi pare rău să spun că activiștii pro-avort de pe blogul Jezebel nu au pierdut niciun moment pentru a arunca cu dispreț în părintele Vander Woude și în sutele de oameni care au răspuns apelului său. Unul din bloggeri l-a acuzat de faptul că presează o persoană să ducă o sarcină nedorită, prin metoda căutării în mulțime a unei familii adoptive.
„Părinților anti-avort”, adaugă ea, „le pasă mai mult de fetuși cu povești de basm decât de copiii adevărați.”
Părinți, aceste acuze sunt pur și simplu ridicole, mai ales astăzi, când centrele pentru îngrijirea sarcinilor, create special pentru a oferi ajutor și opțiuni pentru femeile și copiii în criză, depășesc numărul clinicilor care practică avortul în SUA în proporție de 2 la 1 și mai ales cu atâtea familii dispuse să adopte.
Dar în special această acuzație, că părintelui Vander Woude și susținătorilor săi de pe Twitter nu le pasă deloc de copiii mai mari cu sindrom Down, este nefondată. Vedeți voi, acest preot nu este prima persoană din familia sa care salvează o victimă cu sindrom Down de la moarte sigură.
Tatăl său, Thomas Sr., a murit în 2008 după ce a sărit într-o fosă septică pentru a-și salva fiul cel mai tânăr, Joseph, care căzuse în ea. Potrivit surselor de la vremea respectivă, Thomas, în vârstă de 66 de ani, a stat scufundat în canalizare ținându-l pe Joseph, în vârstă de 20 de ani, deasupra capului, până când au venit ajutoarele. Joseph are sindromul Down. Tatăl său a murit pentru ca fiul cu nevoie speciale să trăiască.
Tatăl Părintelui Vander Woude, cel care a murit salvându-și fiul |
Se pare că părintele Vander Woude, care a oficiat slujba de înmmormântare a tatălui său, a moștenit o viziune pro-viață autentică nu doar în cuvânt, ci și în faptă. Tatăl său ar fi mândru de el.
Valul de familii care au răspuns apelului spre adopție contribuie la întărirea convingerilor pro-viață și în același timp arată cât de deconectați de realitate au devenit susținătorii avortului.
Această întâmplare arată de asemenea cum am putea spera la o reîntoarcere de la ceea ce Papa Benedict a denumit „o cultură a morții” la o „cultură a vieții”. După cum Dietrich Bonhoeffer scria odată seminariștilor: „Nu în zborul ideilor, ci doar în acțiune stă libertatea. Adoptă o poziție și ieși în furtuna vieții.”
Cu adevărat, pastorul Vander Woude și tatăl său au reușit să dea șansa unui final fericit unora dintre copiii cu „povești de basm”.