Ștefan Secăreanu: „10 ani de la nașterea în cer a mamei mele, Vera, care a născut 11 copii”
de Ștefan Secăreanu, Facebook
Zilele acestea s-au împlinit zece ani de la nașterea în cer a mamei mele, Vera.
A fost o femeie puternică și vrednică!
A știut să înfrunte cu stoicism toate vitregiile vieții: de la vârsta de 7 ani când a rămas orfană de mamă (bunica noastră Maria a murit de tânără) până în ultima zi când o boală cruntă a răpus-o.
S-a născut în România Mare! A făcut „patru clase la români”.
De la ea am învățat să citesc și să scriu cu alfabet latin când la școală ni se băga pe gât kirilița.
A fost o femeie foarte frumoasă (în loc de compliment, taică-meu îi zicea în glumă: „Ai avut noroc că eu am fost frumos, altfel nu te mai măritai tu!”).
Și-a iubit bărbatul, casa și copiii (ne-a născut pe 11 – 9 băieți și 2 fete).
L-a petrecut și l-a așteptat pe tuțu (taică-meu) să se întoarcă din două armate: Armata Română și armata lui Stalin, de ocupație, în care a fost luat cu forța (în noaptea când sosi acasă din Armata Română) și dus, în calitate de carne de tun, în prima linie a frontului la Königsberg.
Cu lacrimi în ochi și cu inima frântă s-a despărțit de o parte din rudele noastre care, după revenirea rușilor, au fost nevoite să se refugieze peste Prut.
S-a îmbolnăvit de tifos în timpul foametei din 1946-1947, dar Dumnezeu a avut grijă s-o scape!
A scăpat ca prin minune de deportările ocupanților bolșevici.
A înfruntat colectivizarea blestemându-i pe cei de la „pravlenia” comunistă.
Ne-a iubit și ne-a ocrotit pe toți cum numai ea putea s-o facă.
A avut grijă să ne ducă pe toți, în timpul urgiei bolșevice, la Biserică ca să ne boteze! (La noi, la sud, rămăseseră deschise două biserici: una la Congaz și alta la Bolgrad!).
A plâns ca să n-o vedem noi.
Zi și noapte s-a rugat!
Dumnezeu s-o ierte și s-o țină aproape de-a Dreapta Sa!
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
