Solidaritatea care face diferența: de la cuvinte la acțiune / Revista „Pentru Viață” nr. 15, 2026

de Teodora Diana Paul, Președinte, Studenți pentru Viață București

Vreau să vă spun o poveste despre solidaritate – despre cum grija concretă pentru celălalt poate schimba vieți. Solidaritatea nu e un concept abstract. Ea se educă, se pune în practică, cu impact concret pentru viața oamenilor:

Iunie 2025. Mă sună Andreea, voluntară la Studenți pentru Viață. Colega ei de cameră, Maria, studentă la master, era însărcinată. Se certase cu prietenul ei și se gândea la avort. Nu știa cum ar putea avea grijă singură de copil. În același timp, simțea că avortul nu e o decizie bună.

Am vorbit cu Andreea să îi transmită că poate primi sprijin pe perioada sarcinii și după naștere și că nu este singură. De fapt, avortul pare o soluție pentru că lipsește sprijinul, nu pentru că o femeie și-l dorește. Pe termen lung, majoritatea femeilor realizează că a fost greșeala vieții.

După trei zile, mi-a scris că Maria e liniștită – se împăcase cu prietenul. Hm, liniștea asta e pe valuri… 

Iulie 2025. Maria e din nou într-o criză cu prietenul, iar Andreea îi dă numărul meu să mă sune direct. Mi-a spus că știe că avortul nu este bun, crede că este un păcat grav și că nu vrea să facă, dar că nu vede altă soluție. Era speriată, se simțea singură, prietenul nu îi oferea sprijin și se certau des.

Am vorbit aproape o oră. Sinteza: „Situația dificilă, critică, în care te afli, este temporară. Va trece, chiar dacă acum nu poți vedea cum. Sigur, viața cu un copil nu este ușoară, dar ai șansa de a dezvolta o relație cu acest copil, șansă pe care avortul o răpește ireversibil. Există sprijin, centre unde poți să primești ajutor. Nu ești singură.”

La final, mi-a spus că păstrează copilul. În acea seară am pus-o în legătură cu Centrele ROUA – voia consiliere profesională. Tot acolo, comunitatea de mame i-a fost alături. 

Noiembrie 2025. Ne împrietenisem, așa că mi-am făcut curaj și am întrebat-o:

– Dacă nu am fi ajuns să ne cunoaștem, nu ai fi fost sprijinită de ROUA, ai fi făcut avort?

– Da. Pentru că în acel moment eram extrem de speriată și tot ce voiam era să ies din situația în care mă aflam și nu știam decât de avort. Nu aveam idee de sprijin.

Ianuarie 2026. Maria se lupta cu contracțiile și, la scurt timp, a născut un băiețel frumos.

Mă gândesc cât de mult a contat informarea în acest caz. Dacă Andreea nu era la Studenți pentru viață, oare ar fi știut unde să o îndrume pe Maria pentru sprijin? În lipsa lui, Maria ar fi făcut avort din frică și lipsă de alternative. Solidaritatea concretă – a unui voluntar, a unei comunități, a celor care știu să fie aproape – a făcut diferența între viață și moarte. Despre asta este tema Marșului pentru Viață din acest an, „Solidaritate pentru amândoi”: despre copil și mamă, despre a le fi alături și a nu lăsa frica sau lipsa resurselor să decidă în locul lor.