Răspunzător pentru 75.000 de avorturi
Era prima grupare politică din S.U.A. care milita în favoarea avortului. Am fondat această organizație în 1968 împreună cu Laurence Lader, Betty Freedan, o feministă convinsă, și Carol Brightcer, pe atunci politiciană în New York.
Pe vremea aceea era un act de bun simț să vorbești despre abrogarea legii care interzicea avorturile. Dacă atunci s-ar fi făcut un sondaj de opinie s-ar fi constatat că 99% dintre americani sunt împotriva legiferării avorturilor. Dar iată că noi, o mână de patru oameni, cu un buget foarte mic, am reușit într-un timp record, de numai doi ani, să abrogăm legea care interzicea de 140 de ani avorturile în statul New York.
Capitala avorturilor din S.U.A
Drept rezultat, New York-ul a devenit capitala avorturilor din S.U.A. Trei ani mai târziu am convins Curtea Supremă să accepte legalizarea avorturilor în toate cele 50 de state ale S.U.A. Cum am procedat? Este important să știți ce tactică am folosit deoarece aceasta este folosită peste tot în Occident, cu mici deosebiri. Nicio societate occidentală nu este imună împotriva acestei plăgi.
Apoi am înaintat mass-media rezultatele lor, din care reieșea că 50-60% dintre americani sunt pentru legiferarea avorturilor. Am avut succes adoptând o asemenea tactică. Dacă spui publicului că majoritatea este pentru legiferarea avortului și repeți mereu acest lucru, cu timpul fiecare va ajunge să-și schimbe părerea și să fie favorabil avortului.
În general oamenilor nu le place să fie în minoritate. Tactica noastră era de a folosi sondaje prelucrate conform intereselor noastre. Vă atrag atenția asupra unor asemenea sondaje, priviți-le critic și cu mare discernământ, deoarece și astăzi sunt o metodă larg folosită de către mișcarea pentru avort.
Știam, de asemenea, că, dacă dramatizam suficient de mult situația existentă privind numărul avorturilor ilegale, vom câștiga destulă simpatie din partea opiniei publice pentru a legaliza avorturile. Am făcut deci următorul pas: am falsificat numărul avorturilor făcute ilegal în S.U.A.
Știam că numărul real era de 100.000, dar numărul pe care îl raportam mereu era de 1.000.000. Iar dacă repeți mereu un lucru, chiar dacă este o mare minciună, vei reuși până la urmă să convingi publicul, după cum a reușit și Hitler în Germania.

O altă tactică pe care am folosit-o a fost să convingem publicul că interzicerea avortului nu este o soluție, femeile făcând oricum avorturi, dar ilegal. Ori acest lucru nu este adevărat! Dacă astăzi am interzice avorturile, nu s-ar mai face 1.550.000 de avorturi pe an în S.U.A.
Și aceasta este o tactică preferată a susținătorilor avortului. Ei spun că nu se poate defini clar momentul în care fătul devine o ființă umană. Totuși, definirea acestui moment este o necesitate fundamentală, atât de ordin științific, cât și moral pentru fiecare dintre noi.
De aceea, părerea mea este că avortul e o distrugere planificată a vieții umane, e un act de ucidere. Sunt de acord că apariția unei sarcini nedorite duce la o situație extrem de dificilă, dar a găsi soluția în distrugerea cu premeditare a unei vieți omenești înseamnă a ucide cea mai mare bogăție a omenirii. Totodată, înseamnă capitularea moralității în fața pragmatismului rece privind problemele sociale și scopul omului în această viață. Ca om de știință știu – nu cred doar, ci știu – că viața începe din momentul fecundării.
Vizionează filmul Silent scream (Strigătul mut) tradus în limba română (28 minute)
Surse: Bernard Nathanson, “Confessions of an Ex-Abortionist”, în In The Hand of God: A Journey from Death to Life by the Abortion Doctor Who Changed His Mind, Regenery Publishing, 1997; extrase online la CNA.com
Traducerea: Putna.ro