Preot de spital: „Pe mulți dintre noi pandemia ne-a făcut să conștientizăm că nu suntem singuri, că trebuie să colaborăm”
de Redacția Stiripentruviata.ro
Părintele Ioan Pădurariu împlinește sâmbătă un an de când este preot misionar la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași. El a declarat pentru BZI.ro:
„Ca preot de spital ești un fel de pompier de serviciu, ca să spun așa, în sensul că trebuie să fii prezent la orice oră în spital, și dimineața, și seara, și noaptea, am fost chemat și la ora 1 noaptea când au avut nevoie pacienții de sprijinul meu și trebuie să îi spovedești, celor care se pot împărtăși să le oferi acest lucru, dar în primul rând să le oferi acel sprijin sufletesc pentru că simt nevoia să fie ajutați.”
A văzut la început că majoritatea oamenilor priveau cu mare suspiciune pandemia, după, frica s-a amplificat din ce în ce mai mult. Au fost tineri care nu au putut să facă față bolii sau care au stat intubați o lună de zile, dar au reușit să se trateze, dar și vârstnici cu comorbidități, a căror șansă de supraviețuire atârna de un fir subțire de ață.
Cu gândul că Dumnezeu este cel care va lumina calea tuturor, le-a fost sprijin și ajutor tuturor pe timp de mare încercare. Pe lângă pacienți, jumătate din atenția preotului a fost dedicată către cadrele medicale care de asemenea se simțeau vulnerabile în fața bolii și care aveau nevoie de sprijin prin rugăciuni, prin Sfântul Maslu și prin convorbirile pe care le aveau împreună.
După ce s-a infectat cu coronavirus alături de soție și cei patru copii, a simțit îngrijorarea multor bolnavi care se gândeau că nu își vor mai vedea soția, copii sau rudele apropiate.
„Sincer vă mărturisesc, și eu, și familia mea am trecut prin boala aceasta și ne gândeam, doar că noi eram izolați în casă, a fost o formă ușoară spre moderată, dar ne gândeam că este o boală atât de imprevizibilă și că oricând poți să nu îți mai vezi rudele. Nu am rămas cu sechele. Au fost persoane care au stat internate o lună, două luni și care nu și-au mai văzut rudele, mulți nu au putut să comunice, fiind intubați, aparținătorii nu au mai putut să îi viziteze și a fost un lucru foarte stresant să se gândească că poate nu îi vor vedea niciodată. Desigur că acest stres se reflectă și asupra familiei care se gândește că poate și-a văzut persoana dragă pentru ultima dată”,
Preotul povestește că pandemia i-a apropiat sau îndepărtat pe oameni de credință și de semeni și spune că medicii au fost primii care i-au cerut ajutorul, speriați că nu vor mai ajunge acasă la familii.
„Pe mulți dintre noi pandemia ne-a făcut să conștientizăm că nu suntem singuri, că trebuie să colaborăm, că și ceilalți au nevoie de ajutorul nostru, noi de ajutorul lor. Dar a fost și o categorie de oameni pe care pandemia parcă i-a înrăit, parcă au devenit mai insensibili la cei din jurul lor (…). Poate unii din frică…”
Fiecare are libertatea de a se gândi dacă se va vaccina sau nu. Preotul Ioan Pădurariu îi sfătuiește pe cei care doresc să se vaccineze să o facă cu toată convingerea, dacă au decis acest lucru, iar dacă nu simt, să știe sigur că nu vor avea niciun regret. A întâlnit persoane care se tem de efectele infectării cu coronavirus sau care se tem de vaccinare. Atunci când vor lua o decizie cu privire la această etapă, să o facă bine informați, din surse sigure, să cerceteze atent și să pună într-o balanță toate aspectele.
„Să privim boala ca pe o realitate a vieții noastre. A nega că există o boală precum coronavirusul este o greșeală. Nu spun că trebuie să o amplificăm peste măsură, dar trebuie să conștientizăm că există și că ne afectează viața noastră, am simțit asta pe toate planurile, dar în același timp să ne punem încrederea că Dumnezeu ne ajută și nu ne lasă niciodată și prin oricât de grele clipe am trece, dacă avem credință în Dumnezeu putem face față. Nu putem nici să trăim într-o teamă că cine știe ce s-ar putea întâmpla, dar să conștientizăm că trebuie să ne protejăm pe noi și pe cei din jur. Prevenția primează în aceste momente”,