E greu de crezut că pot exista oameni de știință sau personalități publice care să dorească normalizarea pedofiliei. În articolul de mai jos sunt câteva exemple care din păcate nu sunt ultimele, ci datează de acum doi ani. Ele sunt urmarea firească a acceptării homosexualității ca stare de normalitate. Cei care promovează pedofilia susțin că demersul lor pentru drepturi este acolo unde a fost cu 40 de ani în urmă mișcare homosexuală și nu este decât o problemă de timp momentul în care sexul cu copii va deveni ceva acceptat. Din păcate, dacă degradarea morală contiună, nu va trece mult timp și se va vedea că au reușit să schimbe mințile oamenilor, așa cum au reușit să le schimbe promotorii homosexualității.
de Jack Minor, 3 iulie 2011, Northern Colorado Gazette
Folosind aceleași tactici ca și activiștii pentru drepturile homosexualilor, pedofilii au început să solicite un statut similar argumentând că atracția față de copii este o orientare sexuală cu nimic diferită de cea heterosexuală sau de cea homosexuală.
Criticii stilului de viață homosexual au afirmat permanent că imediat ce va deveni acceptabil să se identifice homosexualitatea cu o simplă “alternativă de stil de viață” sau cu o orientare sexuală, în mod logic, nimic nu va mai avea limite. Susținătorii homosexualilor s-au arătat deranjați de o astfel de poziție insistând că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Totuși, psihiatrii încep acum să susțină redefinirea pedofiliei în același fel în care a fost redefinită homosexualitatea cu ceva timp în urmă.
În 1973, Asociația Psihiatrică Americană a scos homosexualitatea de pe lista ei de dereglări mentale. Un grup de psihiatri de la B4U-Act au ținut recent un simpozion la care au propus o nouă definire a pedofiliei în Manualul de diagnostic și statistică al dereglărilor sănătății mentale al APA.
B4U-Act îi definește pe pedofili ca “oameni atrași de minori”. Site-ul web al organizației își afirmă că scopul său este acela de “a ajuta pe profesionișii din sănătate să înțeleagă mai mult despre atracția față de minori și să ia în considerare efectele stereotipizării, stigmatului și al fricii”.
În 1998, APA a produs un raport în care pretindea că “potențialul negativ al sexului adulților cu copii a fost supraestimat’ și că ‘marea majoritate atât a bărbaților cât și a femeilor nu au raportat niciun fel de efecte sexuale negative ca urmare a experiențelor de abuz sexual din copilărie.”
Pedofilia a obținut deja un statut de protejare din partea guvernului federal. Legea pentru împiedicarea delictelor provocate de ură, enumeră “orientarea sexuală” ca pe o clasă protejată; totuși, nu definește acest termen.
Republicanii au încercat să adauge un amendament care să specifice că “pedofilia nu are acoperirea unei orientări”; totuși, amendamentul lor a fost respins de către democrați. Democratul Alcee Hastings a afirmat să toate alternativele de stil de viață sexuală trebuie să fie protejate de lege. “Legea corectează decizia noastră de a se pune capăt violenței bazată pe prejudecată și de a garanta tuturor americanilor, indiferent de rasa, culoarea, religia, originea națională, genul, orientarea sexuală, identitatea de gen, sau handicap, că precumpănitoare este nevoia de a nu mai trăi în frică din cauza a ceea ce ești. Îi îndemn pe colegii mei să voteze în favoarea acestei reguli.”
Casa Albă a binecuvântat legea spunând: “La bază, nu este vorba numai despre legile noastre; este vorba despre cine suntem noi ca popor. Este vorba despre dacă ne apreciem unii pe alții, dacă ne acceptăm diferențele în loc să le lăsăm să devină o sursă pentru animozitate.”
Nu de mult în acest an, doi psihologi din Canada au declarat că pedofilia este o orientare sexuală la fel ca homosexualitatea sau heterosexualitatea.
Van Gijseghem, psiholog și fost profesor al Universității din Montreal, le-a spus membrilor parlamentului că: “Pedofilii nu sunt niște oameni obișnuiți care comit o mica infracțiune din timp în timp, ci mai curând sunt prizonierii unei orientări sexuale la fel cum oricare individ poate să fie prizonierul heterosexualității sau al homosexualității.”
El a continuat spunând că “Adevărații pedofili au o preferință exclusivă pentru copii, ceea ce este același lucru cu a avea o orientare sexuală. Unei astfel de personae nu i se poate schimba orientarea sexuală. El poate, totuși, să fie abstinent.”
Atunci când a fost întrebat dacă el ar compara pedofilii cu homosexualii, Van Gijseghem a replicat “Dacă, de exemplu, ați trăi într-o societate în care heterosexualitatea ar fi proscrisă sau prohibită și vi s-ar spune că trebuie să faceți terapie pentru a vă schimba orientarea sexuală, ați spune, probabil că este o nebunie. Cu alte cuvinte, nu ați accepta absolut de loc acest lucru. Folosesc această analogie pentru a spune că, da, cu adevărat, pedofilii nu-ți schimbă orientarea sexuală.
Dr Quisey, professor emerit de psihologie la Queen’s University in Kingston, Ontario, a fost de acord cu Van Gijseghem. Quinsey a spus că interesele sexuale ale pedofililor preferă copii și că “Nu este nicio dovadă că acest tip de preferință poate să fie schimbat prin tratament sau prin orice altceva.”
În iulie 2010, Harvard health Publications spunea: “Pedofilia este o orientare sexuală și nu pare posibil să se schimbe. Tratamentele au ca scop să permit cuiva să reziste la a acționa după impulsurile sale sexuale”.
Linda Harvey, de la Mission America, a spus că presiunea pentru ca pedofilii să aibă drepturi egale va deveni tot mai obișnuită pe măsură ce grupurile LGBT vor continua să-și afirme drepturile. Totul este parte a unui plan de a introduce sexul la copii la vârste tot mai mici; de a-i convinge că prietenia normală este de fapt atracție sexuală.”
Milton Diamnond, professor la Universitatea din Hawai și director al Pacific Center for Sex and Society, a afirmat că pornografia cu copii poate să fie benefică pentru societate pentru că “potențiali infractori sexuali folosesc pornografia sexuală ca un înlocuitor al sexului cu copii.”
Diamond este un distins colaborator al Institute for the Advanced Study of Human Sexuality din San Francisco. IASHS a susținut în mod deschis eliminarea interdicției ca homosexualii să servească în armată.
IASHS listează, pe site-ul său, o listă a “drepturilor sexuale de bază” care include “dreptul de a te angaja în acte sau activități sexuale de orice fel, cu condiția ca ele să nu implice acte neconsimțite, violență, constrângere, coerciție sau înșelăciune.” Un alt drept este acela de “a nu suferi persecuții, condamnări, discriminare sau intervenția societală în comportamentul sexual privat” și “libertatea oricărei concepții, fantezii sau dorințe sexuale.” Organizația spune, de asemenea, că nimeni nu trebuie să fie “dezavantajat din cauza vârstei.”
Legile infracțiunii sexuale care protejau copii au fost contestate în mai multe state, printre care California, Georgia și Iowa. Infractorii sexuali pretend că legea care îi împiedică de la a trăi lângă școli sau parcuri sunt nedrepte pentru că îi pedepsesc pe viață.
Sursă: Northern Colorado Gazette
traducere preluată de pe blogul Paul Ghițiu
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
