Eliza Maria Cloțea: „Patru lucruri pe care le învățăm din nașterea celui mai mic copil din lume, Saybie, de 245 grame”

Eliza Maria Cloțea, Facebook
Saybie a fost numită de către personalul spitalului Sharp Mary Birch din San Diego, California, fetița care s-a născut în decembrie 2018 la doar 23 de săptămâni și trei zile. Nașterea a fost prin cezariană de urgență, când medicii au constatat că bebelușul nu lua în greutate și viața mamei era în pericol. Medicii i-au spus tatălui că va avea doar o oră la dispoziție alături de fiica sa, ale cărei șanse de supraviețuire erau spre zero. Zile trecute a fost externată – vie și sănătoasă.
Despre cum au acționat părinții și medicii povestea nașterii ei putem spune de patru ori „așa da”!
Așa da! Pentru că 1: Cine ar fi crezut că un bebeluș de 23 de săptămâni va putea supraviețui așa de prematur?
Aproape nimeni, dar medicii acestui spital au încercat, au făcut ceea ce era în puterea lor pentru a-i oferi acestui copilaș șansa de a trăi. Multor prematuri de vârste mai mari (24, 25 săptămâni) nu li se oferă această șansă de a lupta, uneori din cauza unor resurse insuficiente, alteori – și am fost de față la asemenea discuții – nici nu se încearcă acest lucru. De ce? Pentru că în teorie șansa lor de a supraviețui este foarte mică și efortul este considerat inutil. Dacă viața unui om nu merită orice efort, atunci ce anume merită?
Așa da! Pentru că 2: Dă un exemplu real de răspuns la întrebarea multora cu privire la cum procedezi atunci când viața mamei este pusă în pericol și copilul nu are, teoretic, șanse prea mari de a supraviețui dacă se naște așa de prematur.
Susținătorii avortului în al doilea și al treilea trimestru ar striga vehement: „Copilul trebuie avortat pentru a salva viața mamei!” Medicii de aici și nu numai ei, ci toți cei care înțeleg rostul medicinii, au ales calea corectă, aceea de a efectua o cezariana de urgență pentru a salva mama și a-i oferi copilului cea mai mare șansă de supraviețuire. O procedură de avort la această vârstă a sarcinii presupune un timp de așteptare de 1-2 zile pentru dilatarea colului și scoaterea copilului. A aștepta un timp atât de lung ar însemna a pune viața mamei și mai mult în pericol și chiar a-i pricinui moartea. Preeclampsia și eclampsia (creșteri mari, necontrolare ale tensiunii arteriale la mamă) sunt cauze frecvente de naștere prematură și sunt rezolvate prin cezariană, o operație care durează în general 30 minute și care salvează două vieți.
Așa da! Pentru că 3: Clipul ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei care nu percep avortul la această vârstă a sarcinii ca fiind ceva care să afecteze prea mult copilul.
Ni se spune de către ONG-urile și mass media pro-avort și de clinicile de avort, inclusiv de „Planned Parenthood”, că un copil nenăscut la vârsta aceasta este doar un ghem de celule sau nu este „încă” un copil sau, varianta „mai științifică”, că nu poate simți durere. Toate aceste afirmații sunt dureros de false și copii născuți prematur ca micuța Saybie arată imediat cât de păgubitoare sunt: ele acoperă acordul pentru moartea acestor copii prin lipsa de preocupare pentru ei. Saybie nu este un „ghem de celule” (sau, la fel ca mine și ca tine, este un ghem de celule care știu foarte bine ce fac și alcătuiesc un organism viu în viață). Saybie este un copilaș de 245 g și simte durerea.
Mulți copii sunt avortați la vârsta ei (23 săptămâni) din cauza unor sindroame genetice precum sindromul Down, sindrom Edwards (trisomie 18), anomalii de dezvoltare etc. Acestor copii li se injectează o substanță letală în inimă, iar apoi sunt expulzați printr-o „naștere indusă”, uneori dezmembrați. Oricine este sincer din punct de vedere medical și/sau moral realizează că acel copil suferă extrem de mult, simte durere în timpul acestei proceduri care îi oprește viața și că nu merită un asemenea „tratament”.
Soluția nu este să evităm să privim cu ochii noștri suferința unui nou-născut cu diferite probleme și să-i încheiem viața atunci când aceasta este „mai ferită de ochii noștri”. Calea corectă este de a oferi dragoste, grijă, de a fi alături de persoana pe care o iubești chiar și atunci când ea și noi suntem răniți de atâta suferință. Este calea iubirii, chiar și atunci când este greu încercată.
Așa da! Pentru că 4: Este de admirat și de luat ca exemplu cât de dotat este spitalul unde a avut loc nașterea.
Spitalul Sharp Mary este considerat un spital de top în lume în ceea ce privește îngrijirea mamei și a nou-născutului. Sigur, va mai dura ceva până vom ajunge la acel nivel, însă aceasta nu ne împiedică să ne dorim acest lucru și să lucrăm activ pentru ca ce s-a întâmplat în acest spital să devină realitate și la noi și în alte țări.
Se pot face campanii de donare pentru incubatoare și aparatură necesare pe astfel de secții. Medicii trebuie sprijiniți și încurajați pentru a se putea dărui carierei deloc ușoare, dar foarte importante și nobile pe care și-au ales-o.
Sunt foarte multe lucruri bune de învățat din povestea miraculoasă a micuței premature Saybie. Trebuie doar să fim sinceri cu noi și cu cei din jur și să ne amintim mereu că ceea ce este bine este bine și atunci când pare foarte greu de împlinit!