Părintele John Chryssavgis despre dragostea înșelătoare care rănește
de Redacția Stiripentruviata.ro
„Erosul sau sexualitatea a devenit astăzi o simplă distracție a vieții, printre altele, determinată de pofta simțurilor. Atunci când cuiva îi este foame, mănâncă, când cuiva îi este sete, bea, iar când cineva simte un imbold sexual, se comportă cum voiește. Dar aceasta duce pur și simplu la trivializarea sexului, iar sexul trivial slujește la dezumanizarea personalității. Exercitarea puterilor sexuale implică întreaga noastră personalitate, nefiind doar o simplă funcție a organismului biologic. Implică de asemenea personalitatea unei alte ființe umane.
Dragostea presupune deschiderea față de celălalt. Toți avem nevoie de alții, fie la modul fizic, emoțional sau intelectual. Avem nevoie de ei în orice facem – chiar și pentru a ne naște. Avem nevoie de ei dacă urmează să ne cunoaștem ceva – chiar și pe noi înșine. Nicio ființă umană nu e o insulă, căci nu este bine să fie omul singur (Facerea 2, 18)…
Vorbind de dragostea omenească, trebuie să recunoaștem că viața este plină de oameni care sunt profund răniți, într-o infinitate de chipuri, printre care se includ și cele ale dragostei, cu deosebire cele ale dragostei sexuale. Nu știm dacă rănile sau paguba puteau fi evitate întotdeauna. Singurele mijloace prin care cineva se poate feri de vreun joc înșelător într-o relație este de a-și păstra fidelitatea față de viziunea bărbaților și femeilor credincioși statutului lor, în integritatea și libertatea lor.
Pierderea simțului relației directe, personale de dragoste dintre un bărbat și o femeie duce la înțelegere defectuoasă a acesteia și, desigur, la distrugerea ei. Odată cu dispariția simțului adevăratei personalități și a perceperii nevoilor celuilalt partener, el/ea se transformă într-un obiect și, de aici, într-o victimă. (…) Dragostea nu este o simplă satisfacere a unei dorințe. Mai presus de toate, este o dăruire de sine. Este o jertfă, al cărei arhetip este Golgota, presupunând pierderea propriei vieți pentru a o câștiga. (conform Ioan 12,15). Dragostea, ca simplă poftă, ca însușire și exploatare, creează o prăpastie între bărbat și femeie, lăsându-i pe amândoi foarte singuri. Această tendință „exploatatoare” în dragoste explică sau e vinovată cel mai mult pentru degradarea femeilor.”