Avem un elefant în problema demografiei. Se cheamă avortul. Alo, experții în elefanți, nu îl vedeți?
Institutul Național de Statistică a dat publicității documentul „Proiectarea populației Românie în profil teritorial”. În afară de Vaslui, nici un alt județ nu atinge rata de înlocuire a populației, de 2,1 copii născuți vii de o femeie de vârstă fertilă. În 2060 România va avea doar 13 milioane de locuitori – sau cel mult 16, în funcție de optimismul estimărilor.
Elefantul din aceste date și din datele publicate în ultimii ani, care arătau clar direcția, este că soluțiile pentru unele componente ale crizei sunt la îndemână. O parte din scăderea populației se datorează avortului la cerere: români care există, dar care nu văd lumina zilei. Iar numărul lor, din 1958 până în iunie 2016, este aproape 23 de milioane.
Nu, nu cer interzicerea avorturilor, ci aș vrea ca oamenii politici să înțeleagă că pot face mai mult pentru ca mamele acestor români să aleagă să îi nască.
Ce anume? De exemplu, să ofere indemnizația pentru creșterea copilului de 1 sau 2 ani și femeilor care nasc, dar nu au fost angajate în ultimele 12 luni. Ce treabă are contribuția lor la viitorul societății, prin naștere, cu faptul că au lucrat sau nu au lucrat? Teama că vor profita romii de asta ar trebui să nu îi mai intereseze pe politicienii noștri, că oricum domniile lor sunt extrem de politic corecți.
Indemnizația celor care nu au lucrat poate fi 85% din salariul minim pe economie. Multe femei tinere rămân însărcinate fără să fi lucrat un an înainte și fac avort pentru că știu că nu vor putea munci după naștere și nici nu vor avea indemnizația după naștere.
Aș mai vrea ca oamenii noștri politici să fie realiști și să își dea seama că toate facilitățile publicate pe hârtia Monitorului Oficial pentru analize din perioada sarcinii valorează 0 în realitatea spitalelor din România, unde TOATE femeile care sunt însărcinate dau bani în stânga și în dreapta.
Politicienii noștri ar trebui să le acorde viitoarelor mame o sumă lunară din care să se descurce în mod real pe perioada sarcinii. Să promoveze importanța nașterii fără teama că vor fi acuzați de discriminare față de femeile/cuplurile/familiile care nu au copii – când apreciezi ceva nu înseamnă obligatoriu că discriminezi altceva.
Sunt multe alte lucruri care ar ajuta în mod real la creșterea natalității, nu fanteziile de genul „aducem migranți” și finanțarea ultra-costisitoarea a fertilizării in vitro.
De exemplu, o măsură ușor de introdus ar fi și facilitarea și promovarea publică a adopției în România, în loc de încercările de redeschide adopțiile internaționale.
Destul de vizibil elefantul cauzelor și soluțiilor, nu? Mai rămâne ca experții în elefanți să nu întoarcă capul în altă parte.