Nicușor Nacu, Lausanne: „De ce tac cei care au contestat referendumul din cauza PSD? Parteneriatele civile nu sunt inițiate tot de PSD?”
de Lect. univ. dr. Nicușor Nacu (Universitatea din Lausanne, Elveția), Facebook
Nici nu s-au răcit încă bine rezultatele referendumului, confiscate, aproape obsesiv, de toate grupările prezente în spatele mișcării „boicot”, cu întreaga ei familie de manifestări – grupările pro-sexualitate alternativă fiind de departe în față – că a început o nouă problemă. Aflăm că intră în linie directă discuția legată de parteneriatul civil între persoane de același sex. De fapt, proiectul parteneriatului civil exista, însă toți domnii și doamnele inteligente, adepți ai boicotului, l-au eludat cu bună știință, uitând vinovat să precizeze că puterea politică boicotată face din el o prioritate legislativă.
Toți – prieteni, cunoscuți, rude – tac într-o tăcere vinovată sau, mai grav, rămân în locul călduț din spatele telefonului, pe care-l numesc „ignoranță”! Iar pentru asta îmi asum responsabilitatea cuvintelor. Nimeni nu vorbește despre parteneriatul civil! Oare, care-ar fi motivul? Nu este tot PSD-ul cel care-l inițiază? De ce nu există puncte de vedere ferme acum? De ce cei care-și afirmă credința sus și tare, nu văd acum parteneriatul civil ca pe o formă de diminuare a instituției căsătoriei, identică concubinajului? Este parteneriatul civil – dincolo de toate definițiile juridice pompoase și sofismele care le acompaniază – altceva decât o relativizare și instituționalizare forțată a excepției, o legalizare a unei derive de ordin moral? Nu.
Și acum, pentru că începe și această discuție, apare o întrebare firească. Cum se face că toate persoanele care pledau pentru boicotarea referendumului, mare parte dintre cei care acuzau de partinism pe cei care alegeau să-și exprime democratic poziția pro sau contra protecției constituționale a definiției căsătoriei între un bărbat și o femeie, aleg acum să tacă pur și simplu. Este legea parteneriatului civil prioritatea politică numărul unu a României?
Nu este, însă devine! Și tăcerea boicotiștilor declarați cu „conștiință creștină” o hrănește din plin. Fără a condamna persoana de altă orientare sexuală, pentru că, potrivit creștinismului, trebuie indicată cu degetul patima și nu omul care-o manifestă prin comportament, atunci punctul vostru de vedere ar trebui să fie ferm. Aici îi am în vedere pe boicotișii care se declarau „creștini” și, în plus, cunoscători ai creștinismului. Pe ceilalți îi încadrez la alte categorii, așa că îi sfătuiesc să nu vină cu intervenții și întrebări rupte de subiect, deoarece conștiința lor aparent creștină sau naturală este deja amorțită. Eu mă adresez, așadar, celor care se declarau „creștini”! Văd că nu o faceți, iar aceasta îmi confirmă măsura creștinismului pe care îl practicați! Constatarea este simplă: cunoștințele voastre despre creștinism vor fi coborât deja spre zero!
Tăcerea aceasta este o alianță complice sau, și mai grav, un semn de acută ignoranță. De ce acum oamenii aceștia nu-și mai pun întrebări legate de bunul mers al societății ? De ce oamenii aceștia nu mai prioritizează? De ce oamenii aceștia nu pun acum problema proastei stări din educație, din sănătate, din administrație ? Nu mai există acum în România aceleași probleme ca cele invocate până la saturație în timpul așa-zisei campanii legată de referendum ? Au dispărut problemele peste noapte ? După ultimele date, n-au dispărut!
După câte se știe, aceeași coaliție politică, detestată până la absurd, dorește să inițieze și să legifereze în Parlamentul României parteneriatul civil. Dacă domnii și doamnele creștine, activ prezente în campania „boicot”, sunt împotriva acestei coaliții politice, de ce nu sunt atât de vocali, și acum, în legătură cu tema parteneriatului civil ?
Într-un fel, aceasta înseamnă, că refuzând să meargă și să-și exprime prin vot o poziție pro sau contra protecției constituționale a căsătoriei, oamenii aceștia, cetățeni, prieteni sau rudele noastre fac jocul, inconștient și ignorant, de altfel, a celor care, boicotând prin „stauacasă”, dinspre înalta lor poziție „open-mind”, facilitează legiferarea parteneriatului civil.
Mai am ceva de zis:
Acuz, acum, cu toată responsabilitatea, de pervertirea minților celorlalți, pe intelectualii care au făcut acest demers de boicotare, indiferent de universitățile auguste pe care le-au urmat. Parafrazându-l pe A. Tofler, într-un viitor – care, paradoxal, începe să ne devină contemporan – incultura de ordin spiritual va fi similară cu trăirea sub semnul normalității a neputinței de a mai înțelege, indiferent de câtă de multe lectură ți-a trecut prin față. În bună tradiție sapiențială românească : „peștele de la cap se-mpute!”.
Însă, de data aceasta lucrarea de putrefacție a rațiunii și-a bunei judecăți care generează discernământul, a fost atât de abil inițiată și întreținută, încât realizezi că produsul final nu este altceva, în persoana de pe stradă, decât atitudinea brută. Din punctul meu de vedere, nu este nimic mai brut decât mintea care crede că ia decizii, fără să privească, de fapt, că deciziile au fost luate de mult timp de alții, pentru ea!
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
