Nașterea unui copil nu compensează durerea pierderii fiecărui embrion de până la el: Mărturie despre Fertilizarea In Vitro

Alexandra Nadane a publicat mărturia unei femei care a devenit mamă apelând la Fertilizarea In Vitro (FIV).

Autoarea mărturiei atrage atenția asupra amprentei lăsate de tratamentele hormonale asupra corpului ei, despre adâncirea problemelor de cuplu pe parcursul procedurilor și, mai ales, despre marea povară morală că, pentru a se naște un copil, au fost creați mulți alții care fie nu au supraviețuit, fie sunt congelați în așteptarea unei nașteri viitoare improbabile.

În 2021, în SUA s-au născut doar 2,3% dintre copiii concepuți în acel an prin reproducere asistată medical. Restul – peste 97% – au murit pe parcursul procesului, fie de la sine, fie prin distrugere intenționată, sau sunt congelați, informează RoLifeNews.

Iată mărturia, urmată de explicația exactă a întregului proces FIV, în care se vede ce s-a întâmplat cu fiecare embrion creat:

Sunt mamă. Din 2021. Am o fetiță de 2 ani și 5 luni.

Sunt mamă de la primul embriotransfer. De la primul făt oprit din evoluție.

Sunt mama tuturor embrionilor degenerați.

Și, mai ales, sunt mama celor 5 embrioni rămași, crioprezervați.

Dacă nu iese socoteala, nu e nicio greșeală. E doar viață. Manipulată în laboratoare. Împachetată frumos sub numele de FIV.

E acea «miraculoasă» soluție oferită celor care vor să devină împreună creatori cu Dumnezeu.

Uneori însă mă întreb câți dintre cei implicați în proces țin cu adevărat cont de taina vieții, de voința divină?

Și câți înțeleg cu adevărat ce li se întâmplă și unde poate duce un simplu «Da».

Mă privesc acum cu durere și îmi recunosc neputința și mai ales neștiința.

Cu toate că am avut acces la sute de informații legate de ce presupune intervenția FIV, cred sincer că nimeni nu m-a pregătit cu adevărat pentru cum mă va afecta.

Aș fi vrut să știu că FIV-ul nu e soluția «pansament» la problemele de cuplu, că tot travaliul de a reuși să avem un copil a afectat mult relația de cuplu, un mult încărcat cu furie, cu vinovăție, cu durere nerostită. Iar toate acestea nu «se vindecă» prin nașterea unui copil, ci sunt și mai mult adâncite odată cu trecerea cuplului la o altă etapă din ciclul de viață.

Aș fi vrut să știu că durerea pierderii fiecărui embrion, a fiecărei sarcini, a fătului oprit din evoluție nu este «compensată» de aducerea la viață a unui prunc viu. Nimic și nimeni nu poate înlocui acele pierderi. Nu mergi mai departe ca și când nimic nu s-a întâmplat, deși asta auzi de la cei apropiați.

Aș fi vrut să știu că toate tratamentele hormonale lasă amprente grele asupra corpului și toate aceste dereglări hormonale nu sunt deloc neglijabile. Că, spre deosebire de o mamă care concepe natural, eu am avut de reglat un corp «bombardat» cu hormoni sintetici, un dereglaj ce m-a afectat atât fizic, cât și emoțional, care a dus la alte intervenții medicale ulterioare nașterii și care sigur va lăsa urme pe termen lung asupra sănătății mele.

Aș fi vrut să știu că nu există zi de la Dumnezeu să nu mă gândesc la embrionii crioprezervați și să nu simt vinovăție pentru că nu mă grăbesc cu embriotransferurile, cu atât mai mult cu cât timpul trece și corpul meu va susține și mai greu o viitoare sarcină. Este copleșitor caruselul emoțional în care mă regăsesc încercând să mă bucur pe deplin de puiul meu, dar simțind remușcări puternice față de puii rămași în laborator care mă așteaptă.

Aș fi vrut să știu că relația mea cu Dumnezeu va trece printr-un zbucium de nedescris și, deși sunt conștientă că eu am fost cea care a zis «Da» FIV-ului. Recunosc că am forțat mâna Divinității și cred cu toată tăria că Maria mea ar fi venit oricum în viața mea, dacă aveam puterea să o aștept.

Experiența FIV-ului nu trece.

Oricât ne amăgim că tot ce contează este să ajungi să îți ții copilul în brațe, până la această finalitate, rămân pierderile de neimaginat.

3 ani de tratamente

Primul FIV – 14 ovule prelevate, din care 10 ovule mature, s-au obținut 5 embrioni

• la primul embriotransfer am avut un embrion de ziua a 3-a la transfer și sarcina nu a prins
• la al doilea embriotransfer am avut 2 embrioni de ziua a 3-a la transfer și sarcina nu a prins
• ceilalți doi embrioni au degenerat până în ziua a 5-a în laborator

Al doilea FIV – 14 ovule prelevate, din care 12 ovule mature, s-au obținut 10 embrioni din care:

• 1 embrion s-a oprit din evoluție în ziua a 3-a în laborator
• 2 embrioni s-au oprit din evoluție în ziua a 5-a în laborator
• 5 embrioni de ziua a 5-a au rămas crioprezervați
• 2 embrioni de ziua a 5-a au fost implantați din care unul s-a oprit din evoluție la 11 săptămâni și 2 zile și sarcina a continuat doar cu fetița pe care o strâng acum în brațe