Marşul pentru Viaţă

Mesaj la Marșul pentru viață de la Londra: Viața nu este un privilegiu care trebuie câștigat, ci un dar de la Dumnezeu

Isabel Vaughan-Spruce, copreședința Marșului pentru viață din Marea Britanie, a vorbit la Marșul pentru viață de la Londra sâmbătă, 7 septembrie 2024:


În ultimele luni, multe persoane au devenit îngrijorate cu privire la intervențiile exagerat de dure ale poliției. Trebuie să precizez că acest lucru este valabil despre unii ofițeri de poliție și nu despre toți. Ați putea crede că aceasta nu este o problemă care să fie menționată astăzi, dar eu, una, mă bucur că oamenii se trezesc, deoarece de mulți ani activiștii pro-viață au suportat aceste practici discriminatorii din partea unor polițiști.

Îmi amintesc că de nenumărate ori eu sau alți activiști pro-viață ne rugam sau ofeream ajutor în apropierea centrelor de avort și eram înjurați, scuipați, amenințați sau chiar agresați fizic de localnici intoleranți. Polițiștii cu care am vorbit ne-au spus că nu se poate face nimic, chiar și când aveam dovezi video.

Am fost sfătuiți ca, dacă nu dorim să fim agresați, să nu mai ieșim din casă. Cu toate acestea, unii polițiști au acționat foarte rapid când ne vedeau rugându-ne în tăcere. Mulți știu că am fost arestată pentru că mă rugam în gând lângă un centru de avorturi.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Am mers la tribunal împreună cu părintele Sean Goff, un preot uimitor. Am fost achitați, dar doar două săptămâni mai târziu am fost arestată din nou, spunându-mi-se că rugăciunile mele erau o infracțiune. Cazul a fost în cele din urmă clasat, dar, cu toate acestea, atunci când mă duceam din nou lângă centrul de avort să mă rog, poliția sosea rapid pentru a mă amenda pentru încălcarea legii.

În cele din urmă, a trebuit să recurg la depunerea unei plângeri împotriva acestor polițiști pentru arestare ilegală, detenție ilegală și agresiune. Poliția a acceptat în cele din urmă să ajungă la o înțelegere doar după ce a fost amenințată cu un proces în instanță și a știut că nu mai poate ascunde aceste practici discriminatorii.

(…) Avem un drept fundamental al omului care este acordat fiecărei persoane din această țară, de la cel mai fragil pensionar până la omul sau femeia de carieră, fiecare mamă sau tată, adolescent sau copil, fiecare imigrant, legal sau ilegal, și chiar fiecărui criminal din închisorile noastre. Dar nu și celui mai vulnerabil și nevinovat dintre toți, copilul înainte de naștere. Acestora li se refuză cel mai elementar drept, dreptul la viață în sine.

Atunci când legea nu recunoaște demnitatea fiecărei ființe umane, îi învață pe cetățeni să se respecte reciproc doar atunci când este convenabil. Și suntem surprinși că avem discordie în țara noastră. Nu va fi niciodată pace în țara noastră dacă nu avem mai întâi pace în pântecele mamei.

Iar acest lucru trebuie să fie susținut prin lege. Cea mai elementară formă de justiție trebuie să se aplice tuturor, altfel încetează să mai fie justiție și devine privilegiu selectiv. Viața nu este un privilegiu care trebuie câștigat, ci un dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu cel Atotputernic la concepție.

De prea mult timp tolerăm, sprijinim sau chiar participăm la distrugerea gratuită a unei întregi părți a societății noastre, în timp ce îi mințim pe părinți, manipulându-i să creadă că este vorba doar de asistență medicală. Avortul nu este asistență medicală, este o minciună.

Oh, dar știm adevărul. Știm ce înseamnă să fii însărcinată. Fiecare femeie și fiecare bărbat știe că, atunci când vede indicația pozitivă pe un test de sarcină, înseamnă că va avea un copil și că o nouă viață a început.

Fiecare femeie care are un avort spontan știe că și-a pierdut copilul, bebelușul. Chiar și guvernul recunoaște acest lucru acum cu certificatele de pierdere a copilului.

Deci știm adevărul, dar adevărul a încetat să mai conteze pentru noi. Ne-am perfecționat arta de a-l îngropa după bunul plac. Avortul nu este asistență medicală, este o farsă. Furnizorii de avorturi și unele dintre cele mai mari organizații de sănătate care îi sprijină înfășoară avortul în retorica pro-femeie, ascunzându-se în spatele unei perdele de fum de compasiune contrafăcută.

Când ne uităm la furnizorii de avorturi și la toți cei care îi susțin, inclusiv la majoritatea membrilor guvernului nostru actual, știm că ne confruntăm cu giganți. Dar știm, de asemenea, că giganții pot cădea. Amin.

Cei care se ridică împotriva vieții, se ridică împotriva lui Dumnezeu. Și, până în prezent, asta nu s-a terminat niciodată cu bine.

Avortul nu este sănătate, este eugenie. Imposibilul a devenit deja realitate. În fiecare an, eradicăm aproximativ un sfert de milion de copii numai în Marea Britanie. Legea noastră privind avortul ne învață că cei care au defecte cardiace, sindrom Down, palat fisurat sau orice alt tip de imperfecțiune sunt un fel de suboameni care pot fi eliminați pe tot parcursul sarcinii, până în de ziua nașterii.

Rețineți acest lucru: cele mai rele aspecte ale omenirii sunt alegerile pe care le facem pentru noi înșine și de care niciun program de eugenie nu ne poate scăpa vreodată. Cei care nu sunt perfecți din punct de vedere al sănătății fizice sau mentale ne îmbogățesc pe toți. Și totuși îi eliminăm ca pe buruieni. Avortul nu este asistență medicală, este război. Tratăm copiii nenăscuți nevinovați ca pe un inamic, cu mai puține drepturi decât un prizonier de război, anihilați doar pentru că există.

Copiii nu pot fi trimiși înapoi la Creator ca un articol de îmbrăcăminte care nu se potrivește și pe care îl cumpărăm din capriciu. În loc să primim fiecare copil ca pe un dar frumos, îi tratăm ca un retur ieftin, trântind ușa în fața vieții înainte ca aceasta să apuce să tragă aer în piept pentru prima dată.

Acest război este, de asemenea, împotriva femeilor, care, după ce au înghițit minciuna avortului, ajung adesea în spital cu complicații și sunt apoi lăsate deoparte cu durerea lor, luptând pentru a da un sens anilor de durere pe care îi îndură ca urmare a unei proceduri clinice care a fost „doar asistență medicală”.

Avortul nu este asistență medicală, este o abominație. Și una în care noi toți devenim complici prin apatia sau tăcerea noastră. Nu este suficient să credem că avortul este greșit. Lumea nu va fi schimbată de opinia noastră. Trebuie să ne trăim fără teamă convingerile astăzi, fără să așteptăm ziua de mâine. Vor exista consecințe pentru acest lucru. Consecințe care vor fi neplăcute pentru noi, pentru familia noastră, poate chiar ne vor costa foarte scump. Dar în inimile noastre știm că am fost aleși pentru un moment ca acesta. Dar și dacă nu ne exprimăm vor exista consecințe: Pentru unii, nu va mai exista ziua de mâine. Pentru că avortul nu este asistență medicală, este o condamnare la moarte.



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button