Manipulare Planned Parenthood: Mii de femei ar fi murit în fiecare an în SUA înainte de legalizarea avortului din orice motive și în orice stadiu al sarcinii
Unul din principalele argumente cu care industria de avorturi își justifică existența este acela al furnizării unui serviciu de sănătate fundamental pentru femei, și anume accesul neîngrădit la avort, fără de care viețile a mii de femei ar fi puse în pericol în fiecare an.
Leana Wen, președinte și director executiv al Planned Parenthood, liderul industriei de avorturi din SUA nu scapă nicio ocazie pentru a atrage atenția asupra „pericolului” legilor care restricționează avortul, inclusiv asupra „tragediei” care s-ar produce dacă avorturile ar fi interzise pe teritorilul american. În discursuri, interviuri sau postări pe rețelele de socializare Wen invocă de fiecare dată miile de femei care au murit anual în SUA până în 1973 când au fost legalizate avorturile, deoarece nu au avut acces în mod legal la „avorturi sigure”.
Erica Sackin, purtătoare de cuvânt al Planned Parenthood, se referă la o declarație din 2014 a Colegiului American al Obstreticienilor și Ginecologilor (CAOG), unde se afirmă că „se estimează un număr anual de 1,2 milioane de avorturi ilegale până în 1973, cu cel puțin 5.000 de decese în fiecare an”. Pentru a susține această afirmație CAOG nu face nicio trimitere la statistici, oficiale sau neoficiale, rapoarte, studii sau alte surse. Nu este oferită nicio explicație asupra modului în care s-a ajuns la aceste cifre.
Kate Connors, purtătoare de cuvânt a ACOG, se referise inițial la un raport din 1958 în care se afirma că „un estimat plauzibil al numărului anual de avorturi ar fi de minim 200.000 și maxim 1,2 milioane”. Tot în același raport se arată că „nu există date obiective care să susțină un anume nivel al avorturilor”. În raport nu se face nicio referire la vreo rată a mortalității.
Deci Planned Parenthood își bazează afirmațiile că până în 1973 mii de femei au murit în fiecare an din cauza avorturilor ilegale pe o declarație a CAOG, care la rândul său se referă la un raport din 1958, unde sunt date cifre estimative ale numărului de avorturi, dar se și menționează că aceste cifre nu por fi susținute de date. În raport nu se face nicio referire la numărul de femei decedate în urma avorturilor ilegale. În concluzie, afirmațiile Planned Parenthood nu au nicio acoperire.
Sackin mai face referire și la alte surse, cum ar fi studiul din 1936 al medicului Frederick Taussing, intitulat „Avortul spontan și indus: Aspecte medicale și sociale”. Taussing, ginecolog și susținător influent al legalizării avortului, a ajuns la concluzia că numărul femeilor decedate în fiecare an în urma avorturilor ilegale ar fi fost de 8-10.000. Metodele de calcul utilizate de Taussing ridică multe semne de întrebare și se bazează pe un mix de date incomplete și teorii din SUA și Germania. În 1927 și 1928 un număr de 13, iar apoi 15 state au raportat date privind numărul de decese cauzate de avorturi, rezultând o cifră de 912 de victime pe an. Taussing a luat în considerare că în cele 15 state se consemnau 26% din totalul de nașteri, a extrapolat datele la nivelul celor 50 de state și a obținut un estimat de 3.508 decese. Apoi a rotunjit cifra până la 4.000 pentru a compensa supraevaluarea zonei rurale. Taussing a presupus că jumătate din decesele survenite în urma avortului nu sunt raportate și a obținut în final un estimat de 8-10.000 de decese. După câțiva ani, în 1942 Taussing a revenit și a spus că numărul maxim de decese produse anual în urma avorturilor este de 5.000.
Cam pe astfel de studii își bazează Planned Parenthood teoria miilor de decese care s-ar produce în urma avorturilor ilegale, dacă avorturile ar fi restricționate sau interzise.
Dar de ce sunt invocate studii din 1936? Explicația ne-o oferă Christopher Tietze, reputat cercetător, care într-un articol din 1948 scrie că numărul deceselor cauzate de avorturi a înregistrat o reducere substanțială din 3 motive: îmbunătățirea metodelor contraceptive, perfecționarea tehnicilor de către furnizorii de avorturi și utilizarea antibioticelor. Datele colectate de Tietze arată un număr de 2.677 de decese din cauza avorturilor în 1933, care a ajuns la 888 în 1945, aici fiind incluse atât avorturile ilegale, cât și cele legale în scop terapeutic sau cele spontane.
Nu trebuie să fim cercetători sau medici să înțelegem că orice intervenție chirurgicală până la apariția antibioticelor prezenta un risc ridicat de infecții și, implicit, de deces. Așa că dacă am lua rata mortalității pe mai multe tipuri de intervenții chirurgicale până la utilizarea antibioticelor, vom vedea că cifrele sunt destul de ridicate. Să nu mai vorbim de aparatura, tehnicile și procedurile medicale care erau la un nivel cu mult sub ceea ce există astăzi. De exemplu, ne referim (după modelul Planned Parenhood) la un studiu din 1934, care analizează decesele produse în urma operațiilor de apendicită în SUA în anul 1920, vom vedea că dintr-un număr de aproape 110.000 de intervenții chirurgicale, 10% (peste 11.000 cazuri) s-au soldat cu deces, cauza principală fiind infecțiile postoperatorii. În prezent, rata mortalității în urma intervenției de apendicită tinde spre 0.
În 1959 un alt cercetător reputat scria că „avortul nu mai este o procedură periculoasă și asta se aplică și avorturilor ilegale”. În 1957 numărul total de decese rezultate în urma avorturilor în SUA a fost de 260, fiind incluse avorturile legale, în scop terapeutic, cele spontane și cele ilegale.
Potrivit Centrului de Control al Bolilor în 1972, anul premergător legalizării avortului, în SUA s-au consemnat 24 de decese survenite în urma unor avorturi legale și 39 din cauza unor intervenții ilegale.
Planned Parenthood manipulează opinia publică folosind studii medicale din anii 30-40 ale căror rezultate și concluzii (destul de discutabile) încearcă să le aplice astăzi, când realitatea este total diferită. O concluzie logică, mult mai aproape de adevăr ar suna cam așa. Dacă avortul ar fi fost legal în SUA în anii 30-40, numărul anual de avorturi ar fi fost în acea perioadă de ordinul sutelor de mii, ceea ce cu siguranță ar fi dus la decesul a zeci de mii de femei anual, dat fiind lipsa antibioticelor, aparaturii și tehnicilor precare din acea perioadă. Deci putem spune că interzicerea avortului a salvat viața a milioane de femei.
O altă minciună a Planned Parenthood ar fi că restricționarea avortului constituie un pericol pentru femei. Studii medicale bine documentate și argumentate arată clar că riscul la care se expun femeile care avortează devine mult mai mare pe măsură ce sarcina avansează. Astfel, avorturile în ultimul trimestru de sarcină, fără a ne mai referi și la implicațiile morale, prezintă un grad ridicat de risc pentru mame. Acest lucru nu a împiedicat Planned Parenthood să impună prin politicienii democrați pe care îi controlează legi criminale care permit avortul până în momentul nașterii.
Deci legile care restricționează avortul reduc riscul pentru femei, în timp ce liberalizarea totală a avortului, promovată agresiv de Planned Parenthood, în numele protejării femeilor, constituie un real pericol pentru viața și sănătatea acestora. Să nu mai menționăm miile de studii care arată că avortul în sine afectează sănătatea fizică și mentală a femeilor.
Sursă: washingtonpost
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
