„Ladă de Zestre”: Lecții de istorie practică la Liceul Ortodox „Anastasia Popescu” din București
Liceul Ortodox „Anastasia Popescu” din București derulează în prezent un proiect deosebit intitulat „Ladă de Zestre”, în cadrul căruia elevii descoperă și învaţă să preţuiască valorile înaintaşilor.
„I-am provocat să-și descopere bunicii ori chiar străbunicii ostași luptători, ori poate străbătând ani de prizonierat, să răsfoiască acte vechi şi să se conecteze la propriile rădăcini”, a declarat pentru Ziarul Lumina Mona Şerbănescu, directoarea liceului.
Maria Mocanu este bunica a două eleve din liceu. Aflată la o vârstă respectabilă, ea a venit în Bucureşti din Bacău pentru a prezenta elevilor şcolii cărţi poştale şi fotografii ale străbunicilor ei, participanţi la Primul Război Mondial.
„Povestea a început când am auzit că la şcoala nepoatelor mele se organizează proiectul «Ladă de Zestre». Imediat m-am gândit că pot să scot această comoară pe care o am în familie – cărţi poştale şi fotografii ale străbunicilor mei care au participat la Primul Război Mondial. Împreună cu nepoatele mele am făcut un arbore genealogic plecând de la străbunicul meu, care era şef de gară la Bârlad. Iar bunica, Natalia, chiar dacă fusese casnică, a fost o femeie extrem de ambiţioasă şi o bună româncă. Au avut patru copii, doi băieţi şi două fete, pe care i-au educat foarte frumos, căci bunica făcuse pensionul la Bucureşti. Sora ei, Viorica, a fost funcţionară la Ministerul de Justiţie din Bucureşti. Erau oameni de o condiţie medie, dar care ştiau să îşi educe frumos copiii. Fratele bunicii, Petru, a făcut Școala Militară şi la absolvire era exact perioada Primului Război Mondial. Acest român, care prin jertfa lui a participat la Marea Unire, avea în jur de 20 de ani când a căzut prizonier şi a mers în lagărul Silven din Bulgaria. Corespondenţa, pe care am adus-o să o arăt elevilor de la Liceul Ortodox «Anastasia Popescu», s-a păstrat în familie. Sigur că au trecut prin vremuri grele, căci nu a fost uşor să nu ştii nimic luni de zile. Dau doar un exemplu, o carte poştală era plecată de la Iaşi, în noiembrie 1917, şi de la Berna, prin Crucea Roşie, i se răspundea abia în februarie 1918. Trei luni în care bunicii mei nu au ştiut nimic de băiatul lor, nici măcar dacă trăieşte”, a povestit cu glas tremurând Maria Mocanu.
„Noi suntem trecători, nu ştim cât vom fi pe lumea aceasta, dar ştiu că voi avea nepoatele care vor duce mai departe istoria familiei”, a încheiat Maria Mocanu.
Sursă: ziarullumina.ro
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
