de Ivona Boitan, 1001decarti
Citesc că o puștoaică de 16 ani din Rucăr a născut un copilaș, un băiețel, pe care l-a omorât. Trăim într o lume care promovează sexul, dar care se rușinează de roadele lui. Foarte interesant. E ok să îi înveți despre sex din clasa 1, să le explici de-a fir a păr organele și procesul, dar, dacă la 16 ani rămân gravide, trebuie să le stigmatizezi până acolo încât să-și omoare copilul. Deștepții vin imediat cu ideea că ceea ce lipsește din ecuație este prezervativul. Nu, nu prezervativul lipsește, ci bunul simț. Educația. În primul rând, educația noastră ca societate. Dacă e normal să-i sexualizăm de la șapte ani, atunci să acceptăm și că e normal să avem mame la 16 ani. De ce ni se pare mai morală, mai normală, mai ok, mai cum vreți voi să-i spuneți, o starletă de 45 de ani, care este la a patra căsătorie, care din doi în doi ani trăiește o „frumoasă poveste de dragoste” cu un individ bogat și celebru…fără copii, desigur, copiii sunt încurcături…a făcut o dată unul, îi ajunge. Deci, în același ziar citim de starleta care a găsit iubirea adevărată, din nou, și de o fetiță aiurită de maică sa și de societate că a făcut un lucru rău că a adus pe lume un copil la 16 ani, motiv pentru care decide să-l omoare. Bieții copii, sunt prinși ca într-un clește de viziunea lumii tradiționale, care spune că e bine să te măriți fată mare, și de viziunea lumii moderne care îți spune că, dacă nu faci sex de la 10 ani, ești fraieră. Și atunci, desigur, scoatem rodul sexului și împăcăm și capra, și varza. Nu știu cum de nu ne înecăm cu atâtea duplicități, este duplicitatea duplicității duplicităților. Câte mirese mai merită în ziua de azi rochia albă? Poate una la un milion.
De ce e așa absurd ca un copil să aștepte și să nu-și înceapă viața sexuală după prima erecție – băieții – și după primul ciclu – fetele? De ce ne lăsăm noi, ca părinți, păcăliți de tot gunoiul venit de la propaganda consumeristă. De ce nu le spunem copiilor noștri că începerea vieții sexuale devreme reprezintă pentru societate o modalitate de a ne face să cheltuim pe prezervative, anticoncepționale, medicamente… De ce nu le spunem că e greu de imaginat că un organism, în întregul lui, nu poate fi matur decât atunci când capul e matur. De ce le dăm telefoane de mici și prin ele acces la toată lumea jegoasă ascunsă în spatele ecranului? Știu teoria conform căreia nu poți ține copilul într un turn de fildeș – și e adevărat –, dar îl poți crește să fie personal, să nu se ia după turmă, poți asta. Să-l faci să gândească, să aibă la el mereu balanța conștiinței. Pe fete le poți învăța că există viață după mall și că glossul și fusta scurtă nu aduc fericirea, ci necazuri. Că există și librării, nu doar magazine de pantofi. Că să fii fată nu înseamnă că trebuie să fii frumoasă și proastă, că să-ți faci bot de rață nu ajută la stima de sine și-n general că, dacă te pui singură pe cântarul imaginii, ajungi o marfă.
Am cunoscut o mamă de băiat fericită nevoie că îi sună telefonul nonstop, că-l caută fetele, că le „combină”… asta era în liceu, acum e la pușcărie. Dar ăsta e un caz extrem, dar mamele de băieți pot și ele să le spună că erecția e doar un proces fiziologic care nu are nimic de a face cu definirea bărbăției și cu fericirea. Sunt exemple nenumărate de oameni mari care trag ponoase de pe urma sexului.
Dar cel mai important este să le spunem că niciodată – sub nicio formă, nicicum – nu trebuie omorâți copiii. Și noi, ca societate, să încetăm să le judecăm pe fetele care fac copii. Fetița aceea din Râșnov, dacă nu stătea într-o comunitate care dă cu piatra în cele care fac copii la 16 ani, nu ar fi făcut ce a făcut, și mama și bunica ei nu ar fi acoperit-o, ci ar fi oprit-o la timp. Nu e un caz singular, sunt multe fete în situația ei. Asta pentru că noi considerăm că e ok să facă sex la 15 ani, dar cu prezervativ. Asta e ca și cum ai spune e ok să copiezi, dar să nu te prindă – am auzit acest îndemn la multe mame. Sau, îngroșând, omoară, dar vezi să fii deștept, să nu ajungi la pușcărie.
Părinții, dacă își iubesc copiii, se luptă pentru fiecare zi de inocență, pentru fiecare zi de copilărie curată, fiindcă mintea, odată murdărită și pervertită într-o secundă, cât îi ia unei imagini sau unui gând să ne pătrundă, se curăță doar în ani grei și nici atunci de tot.
Copiii încearcă să descopere ce are rost în lumea asta, pentru ce merită să trăiești. Dacă noi, ca părinți, le deschidem mintea către tot ce are lumea asta de oferit, sexul rămâne undeva în planul doi. Nu-mi vorbiți de hormoni, nu e nicio dovadă științifică conform căreia copiii noștri ar avea mai mulți hormoni decât bunicii noștri, și asta pentru că nu au! Nu hormonii sunt problema, ci imaginarul, ochiul hrănit de mic cu nuditate sexualizată, fiindcă există și nuditate artistică, aia nu face rău deloc…Televizorul care merge nonstop, plin de asistente, pare ceva normal, dar nu e, glumele porcoase de la radio, nu sunt normale, veșnicele bancuri cu sex… parcă alt subiect nu mai poate naște glume… așa zisele cuplete de teatru de revistă, care a ajuns teatru de tabloid… comediile vulgare, versurile muzicilor – „Așa cum te __ eu, nu te __ nimeni”, sau: „Da, mama, sunt beată” și exemplele continuă la nesfârșit. Copilul, dacă este educat, dacă are mintea vie, alertă, atentă, nu cade în toate aceste capcane. Să spui că nu ai cum, că ăsta e trendul, mersul, că asta e societatea de azi, înseamnă să nu lupți pentru copilul tău, să nu crezi în unicitatea lui și-n puterea lui de a înota împotriva curentului.
Citește mai multe articole de Ivona Boitan
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
