Președinta fundației „Familia și copilăria” din Rusia vobește despre motivele pentru care femeile avortează.
„Inițial, când am început să-i consiliem pe cei care se deciseseră pentru avort, ne gândeam: imediat ce o să le arătăm copilul pe care îl poartă, totul se va schimba – căci ei pur și simplu nu cunosc faptul că putem vorbi deja despre un om!” – ne spune Svetlana Rudneva, președinta fundației de binefacere „Familia și copilăria”.
„Aceste persoane fuseseră convinse, mai întâi de profesorii din școală și apoi de doctori la consultații, că acolo se găsește un cheag de sânge sau un mormoloc. Noi le spuneam: Uitați! Priviți inimioara cum bate!, dar drept răspuns iarăși auzeam: Da, dar… eu am alte planuri. Adică, știau că există, dar refuzau să creadă în acest copil.”
Soțul
Ea plânge de fiecare dată când își amintește cum soțul, un tânăr rezident de succes la una din universitățile din capitală, panicându-se a spus: „Ce vorbești, avem toată viața înainte. Acum trebuie să ne finalizăm studiile, să ne punem pe picioarele noastre. Locuință nu avem. Fă avort. Toți în jur așa procedează. Chiar și prietenele tale”.
Își amintea cum prietenele ei se mirau de toate frământările ei și, mai ales, nu înțelegeau de ce, brusc, își face atâtea procese de conștiință. Ulterior, când săptămâna de presiune, de umilințe și de jigniri din partea familiei a luat sfârșit (acesta a fost suportul părintesc și conjugal de care a avut parte), și-a amintit iar de viața pe care putea să o dăruiască. Suferința i-a adus copiii și mai mult în gând. „La care maternitate? La care doctor pediatru? Eu nici măcar un manual nu mai am puterea să deschid”.
Pe fișa pacientei aceste câmpuri au rămas necompletate.
Svetlana Rudneva a auzit istoria Irinei chiar de la ea, pe vremea când lucra la colegiul medical unde fata învăța. Irina a regretat că nu a știut de programul social-psihologic care sprijină femeile însărcinate, nu a știut despre telefonul de încredere referitor la criza unei sarcini neprogramate (8-800-100-44-55) valabil pe tot teritoriul Rusiei. În acel moment, ea, fata din capitală cu perspectivele unei cariere frumoase, convinsă de către rude că sarcina nu a venit la momentul potrivit, avea nevoie ca măcar o singură persoană din această lume să o sprijine.
În concluzie, luni întregi nu a putut depăși depresia post-avort. Și-a pierdut încrederea în soțul cu acordul căruia și-au pierdut copilul.
Fete ca Irina, care nu au putut să-și apere dreptul de a deveni mame, sunt sute de mii. Conform statisticilor oficiale, zilnic în Rusia se fac 1.700.000 de avorturi. Țara noastră este lider absolut la acest capitol.
Liberul arbitru
Mișcările „Pro-choice” (pentru dreptul de a alege al femeii) și „Pro-life” (pentru dreptul la viață al copilului) au aproximativ același număr de adepți în Vest – povestește Svetlana – și femeia poate să aleagă cui să se adreseze după ajutor. În Rusia, dreptul de a alege este doar la nivel declarativ. În practică, se pare că femeia nu prea are ce să aleagă, pentru că în preajmă sunt foarte mulți „susținători”, chiar și dintre cei care au câștiguri financiare de pe urma avorturilor. Astfel, ei toți îi propun să scape ușor și rapid de „problemă”. Chiar și persoanele din generațiile mai mari trăiesc în continuare având convingerea că avortul este ceva normal. Chiar și statul care sprijină femeia plătindu-i operația și cheltuielile de spitalizare. Chiar și medicii care nu o informează pe femeie despre urmările înfiorătoare pe care un avort le implică.
Cu ajutorul serviciilor noastre noi încercăm să suplinim deficitul de sprijin maternal și să nu lăsăm femeia să facă avort din cauza singurătății sau a lipsei de ajutor. Avem o echipa întreagă care lucrează cu femeia însărcinată: psiholog, asistent social, doctor, jurist. Oferim consultații în secțiile maternităților unde femeile vin și se înscriu pe lista întreruperilor de sarcină. De multe ori avem numai câteva minute la dispoziție și niște cuvinte confuze ale pacientei pentru ca, fără a o judeca, să o ajutăm să vadă și alt drum.
Când copilul va crește, femeia privindu-l se va îngrozi la gândul că a stat cândva la îndoială și în fața unei alegeri. Acum ea este o mamă fericită.
„Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” – spune apostolul.
Pentru ca femeii să nu i se pară imposibile greutățile legate de apariția copilului este important ca și pe ea măcar pentru o perioadă cineva să o susțină.
La sfârșitul studiilor mi s-a făcut propunerea să lucrez în această sfera care militează pentru viață. Eu am terminat filozofia, apoi asistență socială în cadrul Universității ortodoxe Sfântul Tihon.
Plănuiam să mă ocup cu filozofia rusească. În acel moment în Rusia nu era nici un program care să sprijine femeile însărcinate, doar niște activități informative. Mi-a fost clar atunci că este necesară înființarea unei fundații și organizarea unor servicii speciale. Astfel, gravidele noastre scumpe au putut primi sprijinul de care aveau nevoie și au păstrat copiii.
Din acel moment nu m-am mai putut opri – râde Svetlana – îmi place mult când se nasc copiii.
Orice sarcină, chiar și cea planificată și dorită, din punct de vedere psihologic, se poate transforma într-o criză. În primul rând femeia trebuie să-și revadă planurile de viitor, să discute evenimentul cu cei din preajmă, să-și schimbe multe în viață sa. Trebuie să fii gata să renunți la multe și chiar să accepți sacrificiile.
Chiar dacă femeia spune: „eu am decis totul, avortez”, până în ultima secundă gândurile ei sunt ambivalente. În adâncul sufletului ea continuă să se frământe. Se întâmplă ca femeile să renunțe la avort chiar din scaunul ginecologic, cu câteva minute înainte de a fi anesteziate.
Această decizie inexplicabilă de a avorta, contrară naturii și însăși vieții, din păcate rămâne pentru homo socialis. Alegerea este dificilă și chinuitoare.
Am cincisprezece ani. Sunt însărcinată
„Acum am lucrare de control, voi scrie peste o oră” – fata de cincisprezece ani se înscrie la psiholog chiar de pe banca școlii. Se întâlnește cu un băiat de cinci luni și este a patra lună consecutiv când înghite pastila de urgență. Nu mulți dintre adolescenți știu că o astfel de pastilă poate dauna grav sănătății unei femei, mai ales dacă se administrează la o vârstă atât de fragedă. Fetița în acest moment își face griji numai pentru faptul ca pastila să-și facă efectul.
Multe fete sună cu întrebarea pentru ele îngrijorătoare: „Oare am rămas însărcinată?”
Chiar dacă sarcina nu se confirmă, noi nu întrerupem comunicarea – povestește Svetlana Rudneva. Încercăm să analizăm împreună cu fata cât de importante sunt pentru ea relațiile sexuale, știe ea consecințele la care se expune și este gata să și le asume, are idee unde ar vrea să studieze mai târziu, ar vrea să se căsătorească și să aibă copii? Într-o astfel de discuție psihologul îi oferă ocazia fetei adolescente să cântărească și să înțeleagă cât de necesare îi sunt în acest moment aceste relații.
Deseori vedem că tinerii simt o presiune psihologică în cadrul școlii, unde stereotipurile funcționează foarte puternic. Una dintre convingerile obișnuite printre adolescenți este obligativitatea relațiilor sexuale dintre fată și băiat. Pentru adolescent este foarte complicat să reziste acestei idei răspândite. În această situație, în mod obiectiv, este greu să-ți păstrezi sănătatea sistemului reproductiv și să te încadrezi în standardele sociale din rândul tinerilor. În discuțiile lor, psihologii de multe ori reușesc să ajute la reconstituirea unei noi scări de valori.
Adolescentul, în această perioada a vieții, are sarcina de a învața să-și creeze relații, fără să se apropie de sfera sexuală. Dacă sentimentele băiatului sunt adevărate, dacă el iubește sincer fata, el nu va începe să genereze pentru ea o posibilă situație de criză. Dar dacă insistă nu-și arată decât sentimentele reale, adică indiferență față de ea și de soarta ei. Apropo, acest lucru îl înțelege chiar și băiatul dacă discuția se poartă cu el.
În general, tinerele gravide sunt foarte vulnerabile, dependente de maturi, au nevoie de mai multă atenție, implicarea specialiștilor și suport financiar. Un mare rol în această situație îl au cadourile – haine frumoase pentru gravide, un căruț pentru copil, chiar și un urs de pluș mare și alb – aceste atenții aduc bucurie, cresc nivelul de încredere și pot conduce la schimbarea deciziei.
Dar se întâmplă ca fata să aibă nevoie de absolut orice, chiar și de închirierea unei locuințe, dacă părinții au lăsat-o dincolo de ușa. Dacă nu i se oferă ajutor la momentul potrivit, inevitabil fata avortează.
Mai mult decât atât, multe adolescente fac avort la termene destul de mari pentru că încearcă să-și ascundă sarcina, le este teamă să spună părinților, așteaptă momentul potrivit și chiar speră că va „dispărea”. Va dispărea problema, în sensul că, dintr-o dată, tatăl copilului își va asuma răspunderea, se va împăca cu bunica la care ar putea locui. Adolescentele caută și speră să găsească suport, dar în majoritatea cazurilor însuși părinții le duc la avort. Această este o traumă enormă, este distrugerea vieții, a sferei materne, în general, a viitorului.
A menține apărarea
Dorința de a fugi de realitate, de a te ascunde și de a te îndepărta de problemă este numită de psihologi tactica lui Straus. Ca în copilărie: a închis ochii – pe mine nu mă vezi, m-am ascuns. Alege singură, asta nu e problema mea, nu sunt implicat și nici nu vreau să știu nimic – aceasta este reacția cea mai răspândită în rândul bărbaților referitor la o sarcină.
Femeia fiind convinsă de faptul că bărbatul trebuie să acționeze ca o jumătate puternică, nu poate accepta ușor această atitudine. Și gândește-te, că discutăm aici de conviețuire. Când unul dintre parteneri nu poate duce, atunci greul îi revine celuilalt. Femeia înaintea bărbatului simte existența copilului fiindcă el se află sub inima ei. În schimb, bărbatul îl va vedea când se va naște, când îl va ține în brațe, când îl va privi în ochi – abia în acel moment el este pregătit să întoarcă și munții pentru băiatul sau fata lui.
Nu e nimeni ideal, așa că, deocamdată, femeile nu au decât să rabde. Bărbatul are nevoie de timp să se acomodeze cu acest stres.
Aveți înțelegere, pentru că lui, puțin mai târziu, societatea îi va cere să asigure standardele pentru întreținerea familiei.
Decizia desigur îi revine femeii, numai ea știe care este limita acțiunilor în relația lor. Un lucru este dacă partenerul s-a ascuns pentru câteva zile și cu totul altceva dacă fără să reflecte situația afișează un comportament agresiv.
Exact cu astfel de povești se confruntă psihologii de la fundație.
De curând am avut un caz, zece nopți la rând a sunat femeia la psihologul cu care vorbise înainte să se înscrie pentru avort.
„Totuși am decis să nasc. M-am gândit: deși primul meu copil are doar 6 luni, de ce din cauza lui să renunț la al doilea? Soțul îmi spune că și mama lui a făcut avorturi, că el e singur la părinți și că noi trebuie să avem un singur copil. Nu, decât așa, mai bine plec de la acest soț moscovit, în Penzu. Dar dacă voi face avort, voi face un compromis și pur și simplu voi înceta să mă respect. Am decis să păstrez sarcina.”
După aceea a venit soțul. Au urmat amenințări că o va lasă fără surse de existența, că îi va lua băiatul… La ora 7 dimineața, lăsând copilul cu mama soacră, el și-a dus soția la avort.
Aceasta este o situație tipică de agresiune în familie. Agresiunea psihologică, economică și uneori chiar fizică.
Un alt caz: o femeie de 40 de ani a fost convinsă de doctori să avorteze. I-au spus că se va naște un invalid. Au insistat. Ea l-a sunat în mod regulat pe psiholog, a făcut față acestei presiuni și în final a născut un copil sănătos.
Astfel de exemple nu sunt deloc rare. A-ți depăși limitele și interesele, a lupta, a te comporta corect – asta trebuie să învățăm și să-i învățăm și pe alții.
După cum vedem, maternitatea este o stare vulnerabilă care cere apărare.
Zece mii de ruble
La 20 de ani femeile fac avort cu argumentul „încă nu sunt pregătită să devin mamă, n-o să mă descurc”. La 40 de ani „prea târziu, mi-e rușine de copiii mei mari”. Mamele cu doi copii încearcă să se convingă singure că pentru ele este “suficient”. Să distrugi acest stereotip este dificil. Cel mai des se hotărăsc să aibă mulți copii oamenii cu o intelegință medie, care sunt obișnuiți să iasă din tipare, sau cei care înțeleg că un copil este chipul lui Dumnezeu, înțeleg prețul sufletului nemuritor și primesc sprijin moral de la semenii lor.
Se întâmplă desigur și situații în care se sperie de rezultatul ecografiei care promite un copil cu handicap sau sunt femei care au rămas traumatizate în urma interacțiunii anterioare cu personalul medical și nu mai vor să repete experiența.
Temerile sunt profunde și zadarnice, și noi cu ele lucrăm, mărturisește Svetlana. Dar sunt și cazuri când situația femeii este cu adevărat tristă – într-un orășel de provincie sau într-un sat nu există locuri de muncă, nu este o creșă, în familie sunt și persoane invalide care trebuie întreținute. Iar femeia dacă hotărăște să mai nască un copil este aproape de sărăcie. În prezent ajutorul pe care îl oferă statul ajunge la beneficiar cu întârziere. Posibilitatea măririi pensiei (în urma concediilor maternale avute) pentru o tânăra femeie este o perspectiva vagă și îndepărtată. Nevoia urgentă este să aibă o bucată de pâine atât timp cât alăptează. Este nevoie de ajutor mai ales în primii trei ani de la naștere când mama acordă copilului tot timpul și energia sa. În această perioadă este imperios necesar ca ea să primească măcar alocația de copil care îi va ajunge pentru hrana ei și a copilului. De aceea pe lângă suportul psihologic, noi încercăm să găsim pentru femeie și ajutorul material de care ea are mare nevoie.
Fundația deține câteva, nu foarte mari resurse materiale și încercăm să le folosim cu maxim efect. Fiecare 10 mii de ruble depuși în contul nostru salvează viața unui copil.
Întrebare pe viață și pe moarte
În realitate, oricât de asigurată material și prosperă ar fi situația femeii, ca motiv pentru avort ea exact greutățile materiale le va invoca. Pentru psiholog este foarte clar că dacă femeia în primul rând vorbește de bani, nu acesta este aspectul care o îngrijorează cel mai mult. Ci pur și simplu, pentru acest argument nimeni nu te poate judeca. Domnește convingerea că dacă un copil este nu asigurat material mai bine să nu se nască. Se poate spune că avortul din cauze materiale este un comportament social acceptat.
Dar dacă săpăm mai adânc depistăm mai multe cauze. De obicei, în luarea deciziei relațiile pe care le are femeia au un cuvânt greu de spus – afirmă Svetlana Rudneva. Are încredere femeia în tatăl copilului? Se simte ea protejată? Îi este frică să nu rămână singură și fără ajutor? Există în jurul ei persoane în care poate avea încredere în caz de nevoie? Persoane care să o iubească pe ea și pe acest bebeluș pe care îl vor putea cunoaște mult mai târziu? Există persoane care îl vor aștepta cu dragoste? Când el drăguț și încântător se va naște vor fi persoane care să-i zâmbească, să-l alinte? Deocamdată el este invizibil, e ca și cum nici nu ar fi…
De ce are nevoie un copil nenăscut? Are nevoie ca cineva să aibă în el încredere, chiar dacă nu s-au cunoscut. Încredere în faptul că pentru acest copil merită să suporți orice greutăți și să îndepărtezi toate adversitățile.
Lipsa dragostei și credința slabă – iată, ce îi împiedică pe acești copii să vină pe lume. Trebuie ca aici să fie cineva care să aibă încredere în ei, să spere și să-i aștepte. Sarcina reprezintă rugămintea lui Dumnezeu ca noi să avem grijă de micul om pe care El l-a creat, pe care El îl iubește și în care El crede.
Vom da noi ascultare acestei chemări? Aceasta este întrebarea pe viață și pe moarte pentru orice copil nenăscut.
Sursă: Foma.ru
Traducere: Ala Postoronca
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
One Comment